La baza realizării acestui articol stă un mesaj pus pe o poza care mi-a dat de gândit și a devenit revelator. Mesajul spunea așa: „Starea noastră naturală de spirit este bucuria. Orice om realizează instinctiv acest lucru, întrucât atunci când nu experimentează starea de bucurie, el se simte rău. De vreme ce starea ta naturală de spirit este bucuria, orice altă stare negativă de spirit, presupune o investiție mult mai mare de energie decât bucuria care este naturală și firească.” WOW! Ce interesant, mi-am spus eu. Și am început să mă gândesc, oare e așa, oare nu. Imediat după ce mi-am pus întrebarea am primit răspunsul care spunea clar: bucuria este starea firească a omului.
articol realizat de Răzvan Danc, după învățăturile Niculinei Gheorghiță
Din propria experiență pot spune că atunci când mi-am cumpărat telefonul dorit am fost fericit (așa cataloghez sentimentul), iar acum o săptămână când m-am întors de la examen sentimentul nu era de fericire, era ceva în interior, mai special, era altceva, ceva care creștea pe măsură ce trecea timpul. Am simțit că este vorba de bucurie – de atitudinea mea vis-a-vis de examen, de starea mea legată de el, de oamenii din jur. Era ceva ce ținea de mine, nu de ceva din exterior care ajungea să îmi aparțină.
Așadar, dacă bucuria este o stare naturală, firească de ce nu suntem așa mereu? Răspunsul pe care l-am găsit a fost acesta: mediul în care te naști, oamenii din jur te influențează foarte mult, total uneori. Ajungi să trăiești într-o societate în care doar dacă AI ceva, EȘTI cineva. Atât timp cât până la 7 ani tu ești 100% receptiv la ce ajunge la tine este normal ca dacă în jurul tău se aude mereu: viața e grea, suntem săraci, oamenii sunt răi – să trăiești așa, să simți asta. Practic sentimentul de bucurie este sufocat. În pedagogie există trei factori care ajută la formarea omului și voi transpune asta pe scurt și în cazul bucuriei: ereditatea (adică zestrea – care este de bucurie, fiind ceva firesc), mediul (care poate potența sau sufoca această bucurie sau zestrea cu care te naști). Al treilea factor este un liant, este ceea ce poate salva omul: educația. Iată cum niște principii pedagogice ne fac să înțelegem cum putem lucra. Adică, educația fiind un liant asta înseamnă că poate corecta anumite dereglări ereditare și poate îmbunătăți mediul. Uite de ce nimic nu este imposibil și de ce EDUCAȚIA este așa de important.
Așa că, vă propun să nu ne mai victimizăm. Nu am primit de mici copii niște „valori.” Însă știind că se poate prin educație să ni le însușim, ce ne oprește? Neuroștiința spune că în 30 de zile se formează o rețea neuronală, în 3 luni se consolidează și în 6 luni devine atitudine. Deci, avem o cale – educația, antrenamentul, lucrul cu noi pentru a ne potența ceea ce avem nativ, însă nu mai recunoaștem din cauza tutuor programelor limitative pe care le avem deja însușite datorită mediului. În continuare vă ofer câteva modalități pe care le-am găsit, le-am folosit și au dat roade pentru a regăsi și potența bucuria. În partea a doua, vă ofer și câteva modalități pentru a menține bucuria în viața voastră.
GÂNDUL – de la un gând pornește totul. Și eu sunt de părere că un gând te poate ajuta să te ridici la fel de bine cum te poate face să cobori ca stare de spirit. Și în acest fel, atunci când vrei să lucrezi cu bucurie, când vrei să ai în viața ta, un pas firesc ar fi să conștientizezi faptul că nu ești în bucurie. Să ieși din ignoranță și să devii un observator al vieții tale, al stărilor și a tot ceea ce tu simți. Imediat după asta să te întrebi care este cauza pentru care te afli în această stare. Dacă e un motiv recent el poate fi ușor anulat printr-o afirmație. Dacă e o stare de fapt, atunci e nevoie de mai mult lucru (aproximativ șase luni de zile) însă merită toată investiția. Vorbește cu tine, fă o introspecție și află care sunt motivele care te împiedică să fii bucuros sau de ce anume „ai nevoie” pentru a fi bucuros. Dacă sunt chestiuni materiale pe care nu le ai motivul este unul simplu: credințele false sau lipsa de dorință adevărată. Atunci când mă gândesc la gând, mă gândesc la afirmații. Din perspectiva mea, afirmațiile făcute conștient sunt cea mai simplă metodă de a introduce informația în subconștient. După afirmație desigur facem și alte lucruri în direcția împlinirii. Afirmația pe care o recomand atunci când vine vorba de bucurie este: EU SUNT DINTOTDEAUNA BUCURIE. Spuneți asta sau scrieți încet, de 21 de ori pe zi, în stare de prezență, concentrați la ce faceți nu la ce urmează să faceți, timp de 29 de zile și lăsați bucuria să vină în viața voastră. Aceste afirmații sunt pentru conștient, în continuare ne ocupăm și de mine și suflet pentru a avea această minunată trinitate.
ZÂMBETUL – în momentul în care zâmbești se întâmplă lucruri fantastice în creierul tău. Corpul se relaxează și totul devine mult mai plăcut și mai confortabil. Vă atașez în continuare o emisiune cu Niculina Gheorghiță în care se vorbește doar despre zâmbet. Cu drag, să vă fie de folos pentru a zâmbi și a vă bucura în fiecare clipă.
Citeste continuarea aici.
