Scoala romaneasca, asa cum e ea, buna sau rea, poate fi startul catre un viitor luminos al copiilor nostri. Un loc care sa-i ajute pe copii sa aiba un inceput bun care, mai departe, sa-i duca spre implinirea visurilor. Asta, desigur, daca au sustinere din partea parinitlor. Iata ce ar trebui sa faca acestia potrivit lui Andy Szekely, antreprenor, trainer, autor si public speaker cu o experienta de peste 15 ani in educatia oamenilor maturi.
Vreau sa recunosc de la bun inceput un fapt:
daca as fi elev
Scoala m-a frustrat!
La culme!
M-a frustrat in asa hal, incat am ajuns sa-mi descopar vocatia din energia ce a rezultat in urma frustrarii!
Asa ca astazi atitudinea mea fata de scoala, pe care ti-o recomand si tie, este urmatoarea:
Fii recunoscator!!!
Stiu ca poate nu te asteptai la asta din partea mea, dar faptul ca dezaprob sistemul educational nu este un motiv sa practic sportul preferat al natiunii… aratatul cu degetul in curtea vecinului insotit de indignare fara finalitate!
NU!
Prefer ca imediat dupa ce am aratat cu degetul, sa spun ce cred ca se poate face bun si productiv din frustrarea rezultata.
Asa ca azi, dupa ce am scris o serie de articole cu destul naduf despre functionalitatea scolii romanesti, ma intorc si zic:
Scoala romaneasca e la fel de vivace ca o martoaga plictisita sa mai traga la caruta, dar asta nu inseamna ca pasagerii din caruta nu mai au viitor si nu isi mai pot implini visurile.
Dimpotriva!
Cu ajutorul si sub indrumarea parintilor, un copil poate sa petreaca eficient si productiv perioada de scoala.
Dar asta presupune sa aiba ATITUDINEA potrivita fata de aceasta perioada, iar aceasta atitudine e “pasare” rara in societatea romaneasca.
Asa ca, drept contributie adusa unui mod de gandire echilibrat si de bun simt, iti propun 4 ATITUDINI care cred ca merita asumate atunci cand ne raportam la sistemul scolar:
1. Scoala este un loc excelent pentru copii – sa invete ce inseamna convietuirea in colectivitate (oricum, le ocupa mare parte din timp)
Focalizarea atentiei copiilor ar trebui sa se faca pe relationarea armonioasa dintre ei, pe felul in care leaga relatii si formeaza grupuri.
In consecinta, cand le vin copiii acasa de la scoala, parintii ar trebui sa puna intrebari mai performante decat clasicele:
Ce-ai facut azi la scoala?… Ce raspunsuri ai dat azi la scoala?
sau
Ce note ai luat?… da’ Mitica ce nota a luat?
Sa intrebe de exemplu:
Ce intrebari ai pus azi la scoala?
sau
Ce lucruri noi/interesante ai aflat azi despre/de la colegii tai?
sau
Ce activitati ati facut azi impreuna la scoala? Cine cu cine a legat prietenii si de ce?
si mai ales: Cum v-ati distrat azi la scoala?
Genul acesta de intrebari ar directiona mintea copilului spre cooperare, nu spre competitie. Ii va sugera ca sunt si alte lucruri importante, decat notele si Mitica…
Sunt constient ca acestea nu sunt singurele intrebari si poate nici cele mai bune, dar ele reprezinta mostre de ”altfel” in abordarea parintilor, si cred ca vor da de gandit acolo unde e cazul…
2. Scoala poate fi un loc minunat in care copiii sa invete ca in orice exista o lectie. Si in frustrari si in bucurii si in nedreptati si in adevaruri si in distractie si in disciplina…
Cand copilul este frustrat ori nemultumit, parintele ar putea sa intrebe pana cand primeste un raspuns:
Ce ai invatat din asta?
Daca ar fi sa existe o lectie de viata pentru tine in asta, care ar fi aceea?
Dar din interactiunea lui Mitica si Popica ce ai putea sa inveti tu?…
3. Scoala poate fi locul in care intalnesti oameni care ulterior iti pot schimba destinul, si asta mai ales datorita faptului ca au avut timp sa te cunoasca
Este un fapt bine documentat ca multe dintre afacerile de succes ale omenirii au pornit de la prietenii legate in scoli, asa ca o cooperare buna la scoala creste sansele de cooperare eficienta dupa scoala…
Pentru acest scop, parintii ar putea sa isi intrebe des copiii:
Cine iti place dintre colegii de la scoala? Dar dintre profesori? Ce iti place la ei?
Nu as insista pe intrebarea opusa… cine nu iti place?… pentru simplul motiv ca in fiecare om se poate gasi ceva de criticat… asta nu e greu…
Mai dificil este insa sa insisti cu intrebarea pana cand copilul chiar gaseste ceva de apreciat la colegii sau profesorii sai… Este insa foarte necesar !
4. Nu in ultimul rand, scoala este locul in care poti sa inveti ce urasti si ce iubesti.
Spun asta pentru ca in aceasta atitudine se afla semintele recunostintei mele pentru experienta de elev.
Daca nu ar fi fost profesorii incompetenti si regulile absurde…
Daca nu ar fi fost materiile absolut inutile si notarea inteligentei de papagal in loc de valorizarea creativitatii…
Daca nu ar fi fost presiunile familiale si sociale despre cum trebuia sa fiu ca elev…
… poate ca astazi as fi fost un contabil frustrat si cu burta mare, repetandu-mi zilnic ca am o viata fericita, ca nu cumva sa uit…
Din fericire, frustrarea a fost suficienta…
Si as vrea sa nu ma intelegi gresit: Nu recomand la nimeni frustrarea ca metoda autoimpusa de crestere a inteligentei !
Dar daca te gasesti intr-un mediu frustrant iar aceasta frustrare creste, e semn ca ceva din interiorul tau se trezeste la realitate… e semn ca esti chemat sa faci ceva in legatura cu acea frustrare, iar cand faci, te descoperi pe dimensiuni si coordonate de care nu erai constient inainte…
Asa m-am trezit eu din contabil… trainer, speaker si coach…
Asa m-am apucat sa scriu la orice ora din zi si din noapte (e ora 1:32 noaptea acum) lucrurile in care cred pentru ca am dorinta arzatoare sa ii ajut pe cei care au nevoie de mesajul meu…
Nu pentru ca vocatia m-ar fi impins inainte din frageda pruncie, precum vantul destinului corabia sperantei…
Nu, NU….
… pentru ca nu mai puteam suporta mecanismul sclerozat care imi guverna gandirea…
si sigur…
Dupa o vreme, inspiratia si misiunea personala si-au facut si ele loc in viata mea ca niste stele calauzitoare pe un cer senin…
Am inceput sa le vad si sa le simt…
Dar a fost necesara o doza suficienta de frustrare ca sa ma mute din loc… mai ales ca, asa cum stim amandoi a ramane frustrat e foarte simplu…
Mult mai dificil, dar si mai meritoriu e sa faci ceva in legatura cu asta…
Iar a face ceva inteligent in legatura cu schimbarea de sistem, presupune de cele mai multe ori a face ceva diferit…
Cred ca Buckminster Fuller a spus-o cel mai bine:
“You never change things by fighting the existing reality.
To change something, build a new model that makes the existing model obsolete.”
In traducere:
”Nu schimbi lucrurile luptand cu modelul existent. Le schimbi construind un model nou, care face modelul existent sa para invechit”
Eu am ales sa propun un nou model educational, mai ales pentru oameni mari (Bootcamp University).
Copiii insa, cei care au nevoie de sprijinul scolii si al parintilor deopotriva, pot folosi sistemul exact asa cum este, modificandu-l din interior asa cum face larva in cocon inainte sa se transforme in fluture…
E nevoie insa sa intelegem ca atitudinea creeaza altitudinea…
Cu un pic de detasare, putem privi sistemul educational pur si simplu ca pe o plasmuire a omului, imperfecta prin definitie, careia i-a venit vremea sa se transforme in altceva…
Unii dintre noi lucram la asta din afara sistemului, construind modele educationale mai bune, care fac sistemul sa para desuet, altii dintre noi, mai ales daca suntem parinti, putem lucra din interiorul lui, punand intrebari mai bune si directionand atentia copiilor si spre ceea ce este/poate fi bun in cadrul scolii…
In orice frustrare exista o oportunitate…
Iar oportunitatea pentru tine, mai ales daca esti parinte, e sa devii un model suficient de inspirational pentru copilul tau !
Inspiratie !
Citeste mai multe pe AndySzekely.ro.
Credit foto: freedigitalphotos.net
