Psihologia violenței domestice. Cum o recunoștem, cum o suprimăm, cum o reducem…
E peste tot… E parte din viețile noastre simple, complexe, antrenante, triste, împlinitoare…E prezentă, e parte din noi și cu toate astea, refuzăm să o vedem. Pare că a nu ne uita spre partea aceasta de violență domestică a devenit un clișeu atât de neînsemnat încât aproape nimeni nu mai este afectat de tragediile care au parte zi de zi chiar aici, lângă umărul nostru.
Abuzul domestic, numit și „violență domestică” sau „violență intimă a partenerului”, poate fi definit ca un model de comportament în orice relație în care este folosit pentru a câștiga sau pentru a menține puterea și controlul asupra unui partener intim. Abuzul reprezintă acţiuni fizice, sexuale, emoţionale, economice sau psihologice. Violența domestică include orice comportament care sperie, intimidează, terorizează, manipulează, rănește, umilește, învinovățește, izolează pe cineva. Abuzul domestic se poate întâmpla oricui. Oricine poate fi o victimă a violenței domestice, indiferent de vârstă, rasă, sex, orientare sexuală, credință sau clasă. Când ne gândim la abuzul domestic, ne concentrăm adesea pe violența domestică. Dar
abuzul domestic include orice încercare a unei persoane într-o căsătorie sau într-o relație intimă de a domina și controla cealaltă persoană. Violenţa domestică şi abuzul sunt folosite pentru un singur scop doar: să câştige şi să menţină controlul total asupra persoanei abuzate. Un abuzator nu ”joacă corect”. Un abuzator folosește frica, vinovăția, rușinea și intimidarea pentru a ține la pâmânt și a controla în permanență.
Violența domestică și abuzul se pot întâmpla oricui; nu discriminează.
Concluzia este că comportamentul abuziv nu este niciodată acceptabil, fie de la un bărbat, o femeie, un adolescent sau un adult mai în vârstă. Indiferent de gen, de condiție materială, de mediul din care provenim, de studiile pe care le avem, de familia din care ne tragem, merită să fim și să ne simțim apreciați, respectați și în siguranță. Abuzul domestic escaladează adesea de la amenințări și agresiuni verbale la violență. Și în timp ce vătămarea fizică poate reprezenta cel mai evident pericol, consecințele emoționale și psihologice ale abuzului domestic sunt, de asemenea, severe. Relațiile emoționale abuzive ne pot distruge una dintre cele mai importante relații, cea cu sine. Din moment ce stima noastră de sine intră în amorțire totală, toate lucrurile pe care ajungem să le trăim pot duce la anxietate și depresie și ne pot face să ne simțim neajutorați și singuri.
Dacă suntem sau avem în jurul nostru victime ale abuzului fizic, gândirea de genul ”ceea ce trăiesc eu nu este mare lucru” în raport cu cele despre care poate am citit în mediul online sau am auzit de la alte persoane este cea care ne ține prizonieri într-o dinamică distructivă. Tindem să ne ascundem după această gândire deoarece a scoate capul dincolo de zidul ridicat și a vedea lumea de dincolo de el, o lume în care putem fi liberi, putem fi iubiți, validați, văzuți, apreciați cu adevărat pare a fi o himeră. Nu suntem demni de a sări peste acest zid și nu știm că resursele de care avem nevoie pentru a face asta se află tot în noi… doar că sunt în amorțire. Victimele violenței domestice devin adesea pasive și renunță la dreptul lor de a se exprima așa cum doresc, de a se mișca libere și de a lua decizii pentru sine.
În cadrul violenței domestice, studiile ne arată clar că incidentele de abuz fizic nu au avut loc doar o dată sau de două ori în relație, ci este foarte clar faptul că dacă cineva ne rănește o dată, o va face și a doua oară.
Psihologia violenței domestice. Cum o recunoaștem pentru a nu intra în cercul ei vicios?
Tipuri de abuz
Abuzul domestic poate fi de natură mentală, fizică, economică sau sexuală. Incidentele sunt rareori izolate și, de obicei, cresc în frecvență și severitate. Abuzul domestic poate culmina cu vătămări corporale grave sau deces. Atacurile fizice și sexuale sau amenințările la adresa lor sunt cele mai evidente forme de abuz și violență domestică și sunt, de obicei, acțiunile care permit altora să devină conștienți de problemă. Cu toate acestea, utilizarea regulată a altor comportamente abuzive de către abuzator, atunci când este întărită de unul sau mai multe acte de violență fizică, constituie un sistem mai larg de abuz. Deși atacurile fizice pot apărea doar o singură dată sau ocazional, ele insuflă teama de viitoare atacuri violente și permit agresorului să preia controlul asupra vieții victimei.
Abuzul emoțional include subminarea sentimentului de valoare de sine al unei persoane prin critici constante; diminuarea abilităților; apelarea la nume sau alt abuz verbal; deteriorarea relației unui partener cu copiii; sau nelăsarea unui partener să-și vadă prietenii și familia. S-ar putea să fim într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional dacă partenerul:
Ne insultă sau ne critică în mod continuu.
Nu are încredere în noi și acționează într-un mod gelos sau posesiv.
Încearcă să ne izoleze de familie sau prieteni.
Monitorizează unde mergem și cu cine ne petrecem timpul.
Nu vrea să muncim.
Controlează finanțele sau refuză să împartă bani.
Ne pedepsește prin reținerea afecțiunii.
Se așteaptă să cerem permisiunea pentru ce vrem să facem.
Amenință că ne va răni pe noi, pe copii, pe cei din familie sau chiar pe animalele de
companie.
Ne umilește în majoritatea interacțiunilor
Abuzul psihologic implică provocarea fricii prin intimidare; ameninţarea vătămării fizice a sinelui, a partenerului sau a copiilor; rănirea animalelor de companie şi/sau a proprietăţii sau forţarea izolării de prieteni, familie, şcoală şi/sau muncă.
Abuzul financiar sau economic: implică a face sau a încerca să ne facă o persoană dependentă financiar prin menținerea controlului total asupra resurselor financiare, reținerea accesului la bani și/sau interzicerea participării la școală sau la locul de muncă.
Abuzul fizic implică rănirea sau încercarea de a ne răni prin lovire, apucare, ciupire, împingere, pălmuire, mușcare, negarea îngrijirii medicale, folosirea forței fizice în situațiile sexuale, aruncarea de obiecte atunci când trăiește o stare de furie sau forțarea consumului de alcool și/sau droguri.
Violența domestică este cea mai frecventă cauză de rănire pentru femei, ceea ce duce la mai multe răniri decât accidentele de mașină. Consecințele fizice pot fi pe termen scurt, cum ar fi vânătăi, dureri și oase rupte sau pe termen lung, cum ar fi artrita, hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare. Consecințele de durată includ din punct de vedere psihologic, depresia și tulburarea de stres post-traumatic.
Citeste continuarea aici.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
ID 68216839 © Refat Mamutov | Dreamstime.com
