Imaginea standard a sărbătorilor de iarnă implică zâmbete multe, familii fericite și fără probleme. Dar oare chiar așa să fie viața adevărată? Dincolo de imaginea idilică a bradului luminat și a oamenilor strânși în jurul lui care au doar preocuparea cadourilor, viața de zi cu zi nu e, mai niciodată, atât de simplă. Familiile sau relațiile nu sunt perfecte sau poate chiar nu există, cadourile trebuie cumpărate și costă. Sunt situații în care sărbătorile de iarnă aduc multă tristețe și revoltă interioară. Dacă nu treci prin cea mai bună perioadă din viața ta, iată ce ai nevoie să știi.
În primul rând sentimentul de singurătate este dușmanul cel mai mare al sărbătorilor de iarnă. Singurătatea poate fi generată de lipsa unei relații de cuplu sau a unei familii sau, poate chiar mai rău, de o relație de cuplu nepotrivită sau de o familie disfuncțională. Imaginea comercială a Crăciunului acutizează sentimentul de singurărate și de invalidare. De la filmele de sărbători până la reclame suntem bombardați cu imaginea omului împlinit în mijlocul familiei lui. Prin comparație, familiile și relațiile noastre ajung să nu mai fie niciodată ce trebuie. Uităm că imaginea promovată nu are legătură cu realitatea ci cu vânzarea unui produs prin intermediul unei emoții. Reclamele nu țin cont de dictonul conform căruia nu ai cum să-ți alegi familia, ci o primești de-a gata. Și știu multă lume care ar fi dispusă s-o schimbe pe cea pe care o are. Poate că familia ta e departe, poate că nu e ceea ce-ți dorești ori poate că membrii ei nu mai sunt printre noi. Atmosfera de sărbători va tinde să acutizeze toate aceste probleme și le va sublima într-un sentiment acut de singurătate.
Mai apoi, filmele nu țin cont nici de faptul că nu toată lumea are o relație și nici nu-ți prezintă varianta nemaivăzută în care ai putea fi ok chiar dacă nu o ai. Imaginea adultului realizat o include stardard și pe cea a implicării într-o relație de lungă durată. Așa că perioada sărbătorilor poate acutiza sentimentul de devalorizare personală (de vreme ce sunt singur, înseamnă că nu merit). Vocea mea interioară poate deveni un critic acid al propriei mele persoane. Prin comparație, va încerca să mă convingă că eu sunt defect iar ceilalți sunt ok.
Citeste continuarea: 1 2
