Ce nu este însă firesc este să mă pedepsesc pe mine. Iar asta se face fie spunându-mi cât de prost am fost să investesc sau să nu văd semnele care erau acolo. Sau să constat că am ce merit de vreme ce nu sunt bun de nimic. Atunci când fac asta este ca și mă aștept să vindec locul lovit dându-i încă una.
Un alt lucru care adaugă multă suferință este rememorarea greșelilor făcute de mine în relație. Dacă sunt om, atunci probabil am greșit. E poate util să înțeleg ce am greșit și să învăț din asta. Dar să reiau la nesfârșit șirul greșelilor făcute nu mă ajută deloc, ci doar contribuie la suferința despărțirii.
Dacă am discutat ce nu ajută, haideți să trecem în revistă și ce îmi poate face viața mai ușoară și duce către vindecare. Primul și cel mai important lucru este să nu mă izolez. Deși probabil că nu am cea mai bună dispoziție, e important să nu renunț la lucrurile pe care le pot face și care îmi fac plăcere. Să nu-mi refuz confortul unei vorbe bune sau al timpului petrecut cu oameni care contează pentru mine.
La fel de important este și ceea ce eu numesc „curățenia de primăvară”, adică scosul de la vedere al lucrurilor care îmi aduc aminte de persoana de care tocmai m-am despărțit. Să stai înconjurat de lucruri care îți amintesc constant de despărțire e ca și cum ai pune sare pe rană și te-ai mira de ce te doare.
Ultimul lucru util este să îmi amintesc constant că cel mai bun remediu pentru despărțire sunt pașii către fericire. Pe care o găsesc doar dacă nu încetez să caut.
Autor psiholog Miruna Stănculescu.
Citeste continuarea: 1 2
