Voi începe cu o precizare… Am formulat titlul la feminin nu pentru că doar femeile sunt preocupate de diferență, ci doar pentru că ele o exprimă mai des. Contextul în care apare, de cele mai multe ori, discuția despre diferență sună cam așa: nu am o relație de cuplu, îmi doresc să am o relație de cuplu, dar nu vreau să par disperată (sau disperat). Cheia rezolvării ar fi răspunsul la întrebarea simplă și directă: din ce crezi că lași să se vadă în exterior că ești disperat(ă)? Mai departe există două posibile variante. Dacă nu ești, atunci nu ai cum să te porți ca cineva care e. Dacă ești, atunci, următoarele întrebari ar fi „ce te face să fii disperat(ă)” și „care sunt comportamentele prin care crezi că lasă să se vadă disperarea”.
Să adresăm un pic răspunsul la prima întrebare. Ce te face să fii disperat(ă), dacă nu ai un partener de cuplu? Evit intenționat folosirea termenului „singur(ă)”. Pentru că „singur” era Robinson Crusoe până la apariția lui Vineri. Un om neimplicat într-o relație de cuplu, nu este singur – ci nu are partener de cuplu. Știu că trăim într-o lume în care stereotipul pentru adult este acela al unuia implicat într-o relație heteroxexuală de cuplu. Numai că stereotipul cu pricina vorbește despre faptul că încă nu ne-am depășit niște limite de gândire și că este nevoie de cel puțin două generații pentru ca omenirea să asimileze o schimbare.
Citeste continuarea: 1 2
