Parintii imi controleaza viata excesiv si ma santajeaza cu bolile lor. Eu vreau sa ma mut cu iubitul meu si sa-mi vad de viata mea! Ce sa fac? Afla ce-i raspunde psihologul

Povestea de mai jos apartine Iulianei, o tanara de 26 de ani pregatita sa-si inceapa viata in doi alaturi de iubitul sau. Iuliana simte, insa, ca parintii sai o controleaza excesiv si ii forteaza mana sa faca numai ca ei. Desi ar vrea sa-si vada de viata ei si sa isi intemeieze o familie alaturi de iubitul eu, tanara se teme ca parintii sa nu pateasca ceva din cauza ei, mai ales ca sunt obisnuiti ca fata sa nu le iasa din cuvant.

Iata ce spune Iuliana in scrisoarea sa! N.B. Numele a fost schimbat pentru pastrarea confidentialitatii.

Afla la final raspunsul psihologului Roxana Stoica.

Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat. Am 26 de ani, prietenul meu e cu 8 ani mai mare decat mine… Parintii mei au fost de acord cu relatia noastra, ba chiar au tinut foarte mult la el. Suntem impreuna de aproape 3 ani… Dar acum si-au schimbat total parerea despre el si nu-l mai accepta sub nicio forma. Noi am avut o relatie la distanta, el fiind din alt oras, iar abia acum, dupa 3 ani, urma sa se mute in orasul meu, sa ne casatorim si sa ne intemeiem o familie. Impedimentul mutarii impreuna mai devreme era de ordin profesional. Acum, cand eram pe punctul de a ne muta impreuna, in sfarsit, ai mei au inceput sa puna presiune pe el si pe noi, in sensul sa isi impuna parerile, sa actionam cum vor ei, sa ne casatorim cat mai repede, sa nu stam in chirie asa cum vroiam noi, ci tot cu ei in casa…

De aici discutiile au degenerat, prietenul meu a plecat din casa in mijlocul discutiei aprinse, iar ei l-au sters definitiv din sufletul lor, acum considerandu-l un om fals, care ne-a prostit pe toti spunand ca se muta in acest oras cu mine, iar acum s-a razgandit subit. Adevarul este ca el mi-a spus ca nu mai dorea sa ramanem in orasul meu asa cum stabiliseram la inceputul relatiei din cauza ca si-a dat seama ca ai mei mereu vor interveni in viata noastra, dictandu-ne cum sa ne traim viata. Ai mei sunt extrem de severi si posesivi, mereu au fost asa cu mine (sunt singura la parinti). Acum m-au amenintat sa nu cumva sa ma intorc la el, pentru ca altfel nu voi mai fi fiica lor etc. Apeleaza la santaj emotional, eu mereu am fost prea ascultatoare, ei sunt si bolnavi, ma tem sa nu pateasca ceva din cauza mea.

Dar nu sunt dispusa sa renunt la relatia cu prietenul meu.

Am fost extrem de fericita cu el, suntem compatibili din toate punctele de vedere, ne iubim sincer si profund.

El a decis sa ramana pana la urma in orasul meu, cred ca l-au speriat reactiile extreme si paranoice ale parintilor mei atunci cand a spus ca nu mai vrea sa vina aici in oras…

Nu stiu ce sa fac… Nu am curaj sa-i infrunt, dar nu mai pot trai cu ei in casa, imi vor distruge viata in continuare. Nimic din ce fac nu le convine, mereu m-au criticat… Nu imi dau voie nici sa ma mut undeva singura, ma controleaza excesiv, ma urmaresc sa nu ma intalnesc cu el etc. Si totul s-a schimbat in rau peste noapte, de unde il considerau ca pe copilul lor, acum il vad ca pe cel mai mare dusman, nu mai vor sa auda de el!

Ce solutie credeti c-ar fi cea mai buna? Sunt disperata!

Citeste continuarea: 1 2