Momentul in care am redevenit femeie a fost unul in care am renascut dupa ce am nascut, mi-am reamintit de mine cum eram. Cu mult timp inainte. Si totul a capatat o cu totul alta lumina. Atât viata mea, cât si modul in care priveam lucrurile din jur. Acest moment nu este insa definit de o clipa. Ci reprezinta o evolutie continua si o incercare de a recupera toti anii de uitare.
Sunt femeie dintotdeauna, nu este vorba de vreo schimbare de sex, ci pur si simplu viata mi-a scos in cale foarte multe batalii care m-au schimbat. Mi-au intarit sufletul, mi l-au masculinizat. Iar daca faptul ca am un caracter puternic este un lucru benefic, care m-a ajutat atât in meseria de mama, cât mai ales in cea de mama singura, pe exterior acest lucru a ajuns sa se reflecte intr-un stil vestimentar lipsit de feminitate, intr-un aspect relativ neingrijit, pornind de la principiul de baza ca cine ma place, ma place asa cum sunt. Asa ca fie ca vrea, fie ca nu nu vrea, trebuie sa ma accepte ca atare.
Nu mi-am pus vreo clipa problema ca prima impresie a unor oameni care nu-mi sunt apropiati, care nu ma cunosc, care nu sunt obligati sa ma tolereze pentru ca asa sunt va fi una usor negativa. Nu mi-am pus nici problema ca aspectul fizic ar putea avea vreun impact asupra copilului meu. Pentru ca, mai presus de faptul ca sunt mama, sunt femeie. Iar un baiat vede si intelege. Poate mai mult decât ne-am dori noi mamele.
Citeste mai multe pe Qbebe.ro.
Acum sunt citite aceste articole
