Odată cu încheierea căsătoriei, soții trebuie să aleagă numele pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, existând următoarele posibilități: fiecare soț își păstrează numele, pot alege să poarte numele unuia dintre ei sau, dimpotrivă, numele lor reunite. Totodată, este posibil ca unul dintre soți să-și păstreze numele, iar celălalt să poarte numele lor reunite (art. 282 Cod civil).
Așadar, odată cu divorțul, fie că are loc pe cale notarială, pe cale administrativă (la Starea civilă) sau în instanța de judecată, în ipoteza în care au intervenit schimbări cu privire la numele vreunuia dintre soți, acestia (sau instanța de judecată) trebuie să decidă numele pe care îl vor purta pe viitor.
Astfel, așa cum au avut libertate de decizie cu ocazia alegerii numelui purtat pe perioada căsătoriei, tot așa soții se pot înțelege și cu ocazia divorțului.
Ca atare, situația nu ridică probleme în cazul soțului care dorește să-și păstreze numele și după divorț, iar soțul celălalt își manifestă acordul în acest sens.
Totuși, ce facem în situația în care soțul nu își manifestă acest acord?
Potrivit art. 383 alin. (2) Cod civil, într-o astfel de situație, soțul care are interesul de a purta același nume de familie și după divorț, va solicita instanței să încuviințeze păstrarea numelui, caz în care acesta trebuie să facă dovada unor „motive temeinice” care justifică cererea sa și care vizează fie interesul său personal, fie interesul superior al copiilor, în cazul în care există.
Spre exemplu, în practică, s-a considerat că există motive temeinice pentru ca soțul să-și păstreze numele în situația în care a devenit cunoscut în profesia sa cu numele din căsătorie, caz în care, o eventuală schimbare îi poate cauza vădite prejudicii, etc.
Pe de altă parte, în cazul în care se solicită păstrarea numelui justificată de interesul superior al minorului, în practică, s-au admis astfel de cereri, pentru a proteja copiii minori de suferințe suplimentare celei produse de către divorț, sau dimpotrivă, cererile au fost justificate de dorința copiilor de a purta același nume de familie cu părinții săi, chiar și în ipoteza în care aceștia nu mai formează o familie. Desigur, în funcție de situația concretă, instanța va analiza temeinicia unei astfel de cereri, nefiind obligatoriu să existe motivele menționate, ci oricare alte motive temeinice și care se vor dovedi de la caz la caz.
Autor: Avocat Paula-Alina Lupu
avocatpaulalupu@gmail.com
tel: 0755795 608
Te mai poate interesa: Înainte și după divorț – Importanța psihoterapiei în procesul de divorț.Perspectivă psihologică asupra avocaturii
Articolul a fost scris de către avocat Paula-Alina Lupu pentru rubrica de specialitate a site-ului sfatulparintilor.ro, iar distribuirea este permisă cu indicarea autorului și a sursei. ©
Imagine de rawpixel de la Pixabay
