Nu intotdeauna relatia cu socrii este roz. Si, daca nu este gestionata corespunzator, relatia cu socrii poate duce la destramarea unui cuplu. De multe ori, disconfortul apare in momentul in care regulile de functionare ale unui cuplu sunt “deturnate” de bunele intentii ale socrilor.

Insa, ceea ce trebuie sa tina minte fiecare persoana in parte este ca, in momentul in care te casatoresti, barbatul/femeia visurilor vine “la pachet” cu familia lui.

Ce trebuie facut pentru ca relatia cu socrii sa fie una constructiva aflati din urmatoarele povesti de viata scrise de cititorii nostri la Rubrica “Specialist relatii,cuplu,dinamica sexuala” si din raspunsurile oferite de psihologul nostru, Carmen Ionescu.

 

INTREBAREA 1

“Am si eu o problema, daca o pot numi asa. Eu si sotul meu suntem de aceeasi varsta, 26 de ani, si suntem casatoriti de 1 an de zile. Ne-am casatorit din dragoste adevarata, tinem foarte mult unul la celalalt, ne intelegem foarte bine, dar cand vine vorba de parintii lui  (de socrii) totul se schimba…. de exemplu, daca avem planuri ca ziua urmatoare sa mergem undeva, la parintii mei sau pur si simplu la o plimbare, un film, si parintii lui ii cer ajutorul intr-o chestie banala (sa mearga sa ii ajute la batut covoare) el face in asa fel incat sa ii ajute pe ai lui prima data, dupa care ne putem prelua planurile in continuare… Toti banutii munciti pana la aceasta varsta i-a dat familiei lui (a fost plecat in strainatate, a venit cu masina de acolo pe care le-a cedat-o si pe aceea lor)… Nu a realizat nimic… Il iubesc foarte mult, dar cand vad cum pune problema simt ca nu mai pot… De ce nu intelege ca acum noi suntem o familie, noi suntem pe locul 1, apoi restul??? Inainte de casatorie i-am spus ca nu sunt de acord cu apucaturile lui si mi-a promis ca dupa ce se casatoreste nu o sa mai priveasca lucrurile asa, dar se pare ca lucrurile nu stau asa. Cu toate ca suntem casatoriti si fiecare la casele lor, tot ii cer banii imprumut si servicii pe care uita se ni le mai onoreze… Nu sunt o femeie rea dar m-am saturat sa ne lasam prioritatile aproape tot timpul pentru parintii lui… Simt ca cedez psihic”.

 

RASPUNS Carmen Ionescu

Imi pare rau daca tu gandesti faptul ca voi doi sunteti pe planul numarul unu, centrul universului, in acest context. Aceasta inseamna ca tu nu ai parinti la fel ca ai lui si de aceea nu-l intelegi. Familia voastra este impreuna cu familiile parentale un tot din care nu se pot separa definitiv si brusc partile. Gandeste-te ca nu sunteti casatoriti decat de 1 an, iar el mai are timp sa se obisnuiasca cu actuala celula familiala, suta la suta. O alta explicatie ar fi faptul ca esti suparator de posesiva si el vrea sa te deconditioneze de acest reflex sau aceasta obisnuinta, care pe el il deranjeaza. Pe de alta parte, iti spun ca este o mandrie si o alinare dumnezeiasca pentru parinti sa fie ajutati de propriii copii atunci cand ii solicita, mai ales atunci cand nu se pot descurca singuri. La cine sa apeleze? Banuiesc faptul, din cele pe care mi le-ai relatat, ca sotul tau este singur la parinti si de aceea este mai solicitat de catre acestia. Daca ar fi fost mai multi frati si surori, totul ar fi fost mai usor. Te sfatuiesc sa il intrebi inainte de a planifica o activitate comuna, daca nu are ceva impotriva sau nu are altceva de facut in acel timp. Daca nu ai curajul sa-i spui in fata ce simti in legatura cu parintii lui, incearca sa-i scrii un bilet prin care sa-i explici ce simti, cam asa cum mi-ai relatat si mie, dupa care vezi cum reactioneaza. Nu uita sa-i amintesti ce ti-a promis inainte de casatorie legat de aceasta problema si nu-i reprosa direct ceea ce te doare ci indirect, pentru ca sa nu uiti, ca este vorba de relatia cu parintii lui si nu cu alte persoane straine. In acelasi timp incearca sa fii mai intelegatoare si mai saritoare cu socrii, pentru ca sa nu se mai iveasca tensiuni ce s-ar putea acumula iar situatia ar putea lua o intorsatura nedorita. Nu uita ca toleranta este o calitate umana care favorizeaza bunul mers al vietii in doi si contribuie la modelarea pozitiva a unui cuplu, inclusiv a relatiei dintre cei doi parteneri.

INTREBAREA 2

Am probleme cu socrii la care stau, mai grave cu soacra. De la o cearta de acum 3 zile, ea fiind vinovata, tot ea se victimizeaza. (S-a trezit de dimineata si ne-a stricat ziua la amandoi, spunand ca noi ne ascundem de ei, ca mancam doar bunatati, ca eu nu stiu sa fac curat, si precizez ca doar eu fac curat de cand sunt venita in casa la ei de 2 ani, ca ea e bolnava, nu poate, dar gura n-o mai doare, toata ziua vorbeste intr-una si numai cu subintelesuri de rautacoiasa ce e). Are probleme de sanatate cu inima, dar nu foarte grave. Socrul meu munceste o zi cu o zi , iar cand el este acasa tot timpul ii este rau, nu stiu cum se face, iar cand sunt eu cu ea acasa nu ii e rau deloc, face treaba, merge pe la prietene de-ale ei (sotul ei nu stie, nu ii spune). Sa revin…  De la acesta cearta pe care am avut-o, eu, viitorul meu barbat si ea, nu prea i-am mai acordat atentie, ii raspundeam doar la ce ma intreba imi vedea de treaba mea, curatenie, mancare, tot ce tine de casa, o ignoram. Ieri a chemat salvarea in 5 minute de la o intepatura de inima, fiind acasa eu si sotul ei, se intampla doar cand e si sotul ei acasa sa il impresioneze. Nu stiu ce sa fac, sa ii spun socrului meu, despre tot ce face, fara sa stie? Ca pleaca de acasa, il barfeste la tot satul? Cateodata am impresia ca e orb, nu vede ca se preface, cred ca noi femeile vedem alfel lucrurile. Cred ca vrea atentie din partea noastra intr-una si cum noi nu prea i-am mai acordat atentie in ultimile zile, a simtit nevoia sa faca o scena. (Chiar si poate lesina daca vrea, poate n-o sa va vina sa credeti, asa o femeie prefacuta nu am mai intalnit). Si mereu ii spune barbatului meu ca o sa isi dea sema ca nu se comporta frumos cu ea dupa ce moare. Noi simtim asta ca pe o amentinate. Poate ma ajutati cu vreun sfat, ca eu nu mai stiu ce sa fac, imi vine sa o ignor de tot, dar stau in casa la ei cu barbatul meu si e mama lui si o respect pentru el, atat.

RASPUNS Carmen Ionescu

Eterna poveste: nora si soacra sunt ca soarecele si pisica. In cazul tau se comfirma povestea aceasta din mosi stramosi… Am impresia ca esti din start sigura de faptul ca nu poate fi altfel intre o nora si o soacra. As vrea sa te determin sa-ti schimbi optica, in primul rand, pentru a putea sa urmezi sfaturile mele. Este adevarat ca soacrele sunt mame si pana cand si-au crescut baiatul mare, si-au dezvoltat o anumita autoritate, nemaivorbind ca fiind mame de baieti au un ascendent natural, fata de alte femei, orice s-ar spune! Aceste aspecte le-au determinat ca imaginea si stima de sine sa capete o valoare peste medie. Bineinteles ca sunt si exceptii care comfirma regula si ar fi de dorit sa fie cat mai multe. Avand aceste date minime ale problemei, te rog sa le ai in vedere si sa incerci sa le accepti inca de la inceput. De aceea, in primul rand te rog sa nu faci niciodata abstractie de prezenta ei, sa o respecti si sa nu o provoci la discutii neprincipiale, pentru ca, din start nu vei primi dreptate. Incearca sa fii cu mult mai inteleapta decat pana acum, sa te imprietenesti cu ea: sa o intrebi cat poti de des daca are nevoie de ceva sau daca o poti ajuta cu ceva, indiferent de situatie, sa o incluzi si pe ea la dulciuri sau bauturi racoritoare sau ce stii ca i-ar placea, de ziua ei si de alte sarbatori cumpara-i un cadou cat de mic (gestul conteaza), vorbeste-i despre admiratia pe care o ai fata de baiatul ei si cat de mult il iubesti, intr-un mod cat mai natural, cere-i sfaturi in gospodarie, intreab-o cum ar fi mai bine sa faci un anumit lucru, daca are nevoie sa te duci sa-i cumperi medicamentele sau altceva etc. Atentie insa, nu trebuie sa exagerezi pentru a nu da o nota de falsitate prin atitudinile si comportamentul tau si mai ales, incepe sa aplici aceste sfaturi gradual, putin cate putin, in asa fel incat sa te poti obisnui cu noul tau comportament, dar mai ales dansa sa se obisnuiasca! In legatura cu ceea ce ai vrea sa-i marturisesti sotului acesteia, nu ar fi o dovada de fair-play din partea ta, ca sa nu zic altceva. Nu ai avea nimic de castigat ci, dimpotriva de pierdut. Daca nu ai suficiente preocupari, invata sa tricotezi daca nu sti inca, perfectioneaza-te in domeniul gastronomiei si in orice altceva care iti face placere, mai ales cu ajutorul soacrei, daca s-ar putea. Accept-o si te va accepta! Asta numai in timp.

INTREBAREA 3

Uneori ma simt atras de soacra, in unele dati sentimentele ducandu-se mai departe… Cum explicati asta? Sa fie in urma neintelegerilor intre noi? Astept raspunsul dvs!

RASPUNS Carmen Ionescu

Este un lucru bun ca mi-ai adresat aceasta intrebare si nu ai avut retineri, deoarece raul trebuie taiat de la radacina. In primul rand, m-ai facut sa deduc faptul ca ochii iti zboara si ca esti predispus la infidelitate. Dupa cum spui clar, mai ai si sentimente… Neintelegerile dintre voi au numai in mintea ta valoarea unei atractii sub forma unor sentimente care te duc si mai departe… In orice familie sunt si discutii si neintelegeri de tot felul, asta nu inseamna ca iubirea ta pentru sotie trebuie sa fie inselata. Maine-poimaine, ai putea chiar sa faci si gesturi impulsive fata de soacra ta, pe care ar trebui sa o admiri si sa o respecti ca pe o mama si nu ca pe o femeie. Este o mare diferenta. De obicei, ceea ce imi relatezi se poate incadra intr-o tendinta spre o anumita psihopatologie sau poate fi legata de o anumita imaturitate emotionala si intelectuala. Aceasta imaturitatea nu are forta si calitatea sa-ti regleze impulsurile prin intermediul autocontrolului. Probabil modul in care ai fost educat de propria ta familie, de asemenea, nu ti-a dat cele mai bune parghii pentru formarea unui caracter corespunzator. Te sfatuiesc sa faci un efort si sa-ti imaginezi ce-ai simti daca propria ta mama ar fi pusa intr-o asemenea situatie, de catre ginerele ei…eee…cum e? Daca as fi soacra ta, te-as trimite sa faci un dus rece ca gheata si sa-ti bagi mintile in cap!

 

 

 

Daca te confrunti cu o problema, ai o indoiala, o nelamurire sau pur si simplu nu gasesti rezolvarea a ce te framanta pe orice aspect de relatie in cuplu sau cu copilul sau cu parintii ori cu socrii, dar si legat de viata ta sexuala, specialistul nostru, psiholog Carmen Ionescu, este aici pentru tine si iti va raspunde cu un sfat specializat si o vorba buna venita din inima. Mai departe, alegerile tale de viata iti apartin, ca sa ajungi la liniste si echilibru.

 

Pentru continuarea consilierii va puteti programa la Cabinetul individual de Psihologie Carmen Ionescu

Adresa: Bucuresti, sector 6, cartier Crangasi-Pod Grand-Giulesti, str. Zboina Neagra 4, Bl.74 (colt cu str. Ceahlau), scara unica, etj. 3, ap.22, Interfon 22.

Telefon: 0745047946