„Transformarea în victimă” – Pasiv-agresivul nu greșește, ci este nedreptățit. Ca atare, este întotdeauna victima inocentă a unui șef nerezonabil sau a unui semen neînțelegător sau rău intenționat. Nu întârzie ci se blochează inevitabil în trafic, nu are performanțe slabe ci este trecut cu vederea la promovare de fiecare dată.
„Blocarea intimității”– pasiv-agresivul nu spune ce îl supără ci se bosumflă și își ia jucăriile și pleacă. În viața de adult, jucăriile pot însemna orice, de la zâmbet la sex sau manifestări de afecțiune. Deși răspunsul standard la întrebarea „ce te supără?” este „nimic” asta nu îl împiedică să se poarte de parcă i-ai greșit cu ceva grav și, mai ales, intenționat.
Lista de mai sus nu este exclusivă dar reprezintă câteva dintre comportamentele ușor de recunoscut derivate din atitudinea pasiv-agresivă. Cea mai mare frustrare atunci când imparți o relație cu un pasiv agresiv este că nu își îndeplinește aproape niciodată promisiunile și nici nu își asumă responsabilitatea pentru acest lucru. Ce e de făcut? Din nefericire, oamenii se schimbă doar dacă conștientizează că au o problemă. Iar pasiv-agresivul nu se pricepe la asumarea responsabilității. Așadar, odată ce ești intr-o relație cu un pasiv-agresiv e important să realizezi că ai responsabilitatea întregii relații. Așa că următorul pas ar fi să te întrebi dacă chiar merită să-ți petreci viața fiind singur în doi.
Autor Psiholog Miruna Stănculescu
