Dacă vrem să folosim o metaforă, comportamentul pasiv-agresiv este un fel de avion invizibil. Te bombardează, creează pagube emoționale dar nu poți arăta cu degetul de unde vine suferința. Dacă cineva te lovește sau țipă la tine, nu e foarte greu să îți dai seama că ești abuzat. Dar ce se întâmplă atunci când te simți abuzat, frustrat și unic responsabil pentru relația de cuplu dar nu poți pune degetul pe rană. De cele mai multe ori, atunci când se întâmplă acest lucru, partenerul tău de cuplu are un comportament pasiv-agresiv. Dincolo de denumirea științifică, îmi propun să încerc o descriere care să facă mai ușor de „demascat” inamicul invizibil din viața de cuplu.
In primul rând, sursa unui astfel de comportament este inabilitatea celui care îl manifestă de a exprima deschis, autentic și corect ce anume îl nemulțumește. Poate că a fost educat că nemulțumirea se păstrează pentru sine ori poate a fost criticat de către unul sau poate chiar de ambii părinți. Oricum ar fi ajuns până aici, de vreme ce nu poate fi un „combatant activ” se va înscrie în „mișcarea de rezistență”și va submina relația de cuplu indirect. Nu face toate aceste lucruri în mod conștient, așa încât, nu numai că va își va frustra partenerul de cuplu dar va mai da și vina pe acesta. Haideți să trecem în revistă manifestările cele mai frecvente care pot indica un comportament pasiv-agresiv.
„Comunicarea indirectă” – adică incapacitatea de a comunica exact de își dorește. Mai pe românește spus „a bate șaua să priceapă iapa”. Fapt că lasă loc de interpretare, îi permite să își exprime ulterior nemulțumirea și frustrarea acumulate. În plus, mai are și avantajul că nu va fi vinovat. Doar „ti-am spus, ce naiba!?”.
