MIRODENIA MEDICAMENT si zecile de boli pe care le previne!

Cimbrul a fost folosit pentru a da aroma mancarii de peste 2000 de ani, avandu-si originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane.

Are si reputatia de afrodisiac. Denumirea sa latina, Satureja, este atribuita scriitorului latin Pliniu, fiind un derivat al cuvantului ”satir”, un personaj mitologic, jumatate tap, jumatate om, cu un apetit sexual insatiabil. Potrivit legendelor, satirii ar fi trait pe campii de cimbru, care, implicit, insemna ca planta aceasta ii determina sa fie atat de pasionali.

Aceasta credinta a persistat de-a lungul timpului, insusi cunoscutul erborizator Messeque a afirmat ca cimbrul era un ingredient de baza in potiunile iubirii pe care le prepara pentru cupluri. Pe cand era copil, tatal sau ii numea planta ”iarba fericirii”. Timp de sute de ani, ambele soiuri de cimbru au avut reputatia de a regla comportamentul sexual. Astfel, se credea ca cimbrul de iarna (Satureja montana) scadea libidoul, pe cand cimbrul de vara (Satureja hortensis) era considerat afrodisiac. Desigur, dintre cele doua soiuri, cimbrul de vara a ramas cel mai popular.

Se crede ca romanii au adus cimbrul in Anglia in timpul lui Cezar, devenind o planta foarte populara, folosita la gatit si pentru uz medicinal.

Saxonii au denumit-o ”savory” datorita gustului sau picant, intepator. Potrivit unor surse, planta nu ar fi fost cultivata pana in secolul IX.

Se pare ca italienii au fost printre primii care au cultivat cimbrul pentru gatit. Este inca foarte folosit in bucataria lor, facand o companie excelenta cu fasolea verde si cu lintea.