Da, sarbatorile lunii decembrie nu sunt numai aducatoare de mancaruri minunate, ci si de experiente culinare care mai de care mai bizare si mai nereusite, in special cand politetea si diplomatia ne obliga sa le mai si mancam! De ce unii oameni simt nevoia ca de Craciun sa isi testeze abilitatile culinare incercand retete noi de care in timpul anului nu s-ar atinge… ramane un mister. Unii vor sa isi impresioneze musafirii, altii vor sa iasa in evidenta prin originalitate, insa nu mereu rezultatul este unul minunat. Cei ce sunt nevoiti sa guste sau sa manance preparatele cu pricina raman cu amintiri.. de nesters pe care le povestesc ani la rand. In fond, este si aceasta o experienta de Sarbatori pe care o tii minte cu mult mai mult timp decat un Craciun banal, previzibil, cu aceleasi mancaruri gustoase, mult prea bine cunoscute.
Uneori chiar si noi avem momentele noastre… negre si lipsite de inspiratie cand inventam sau producem retete bizare, iar cei din jur incearca sa nu ne raneasca sentimentele si inghit cu noduri preparatele cu care, pline de bune intentii, am decis sa-i chinuim.
Intr-un chestionar realizat de bonappetit.com, cititorii au mentionat cele mai ciudate preparate pe care au trebuit sa le inghita “in numele Craciunului” si pe care, evident, nu le-au uitat. Felurile de mancare pot candida mai degraba la sectiunea comedie decat la cea de gastronomie. Sa ne amuzam si sa ocolim…
“E o vesnica sursa de uluire cum reteta numita chiftelutele renilor – un amestec de chiftele stropite cu un sos de mure si cu bucati de nuca aruncate deasupra – pot supravietui de la an la an in unele zone ale lumii.”
“La o masa sclifosita in Anglia, am fost servita cu o bautura numita bulgaras de zapada – un cocktail facut dintr-un lichior extrem de dulce cu oua, coniac si frisca, amestecat cu un suc, gheata si cirese confiate din belsug peste el. Era la fel de dezgustator cum si suna.” (Virginia, director de imagine)
“In fiecare dimineata de Craciun, bunica ne prepara o salata speciala facuta din morcovi, salata, varza, lamaie, gelatina si piper verde. Tot ce imi amintesc din Craciunul copilariei mele erau bucatelele suspendate de salata si de varza peste gelatina din farfurie. Intrucat eram un copil destul de dramatic, aceasta mancare an de an de Craciun era pentru mine o blasfemie de proportii epice.” (Tom, art director)
“Sarbatorile mele de Craciun au insemnat mereu in copilarie un bol mare dintr-un preparat despre care mama imi spunea ca e traditia familiei, pe care eu ar fi trebuit sa o duc mai departe, ceea ce, evident, nu am facut: combinam serbet de lamaie cu Sprite sau 7UP, amestecam si turnam deasupra sirop de coacaze. Bleah!” (Emily, editor multimedia)
“Mama mea credea ca nu se poate serba Craciunul fara faimoasa ei reteta de rosii in aspic, ceea ce este un mod politicos de a descrie un bizar amestec de gelatina cu pasta de rosii din conserva, amestecate cu maioneza si servite pe o mare frunza de salata, pusa in mijlocul mesei de Craciun.” (Chris, blogger)
Cand am inceput sa sarbatoresc Craciunul cu mama mea vitrega, la 13 ani, ea mi-a facut un fel de shake de oua – a amestecat oua crude, putin lapte si a pus 2 cupe de inghetata de vanilie. Era bine ca era rece, dar acel gust era foarte ciudat, mai ales ca mai necesita putina inghetata ca sa fie comestibil. Sa mananci oua crude ca desert de Craciun doar pentru ca ea spunea ca e reteta ei traditionala, creata de ea, a fost prea mult pentru mine de suportat de la o mama vitrega.” (Karen, producator web)
“Mama mea prepara ceva ce ea numea inele de branza. Pentru mine ele erau doar “chestia aia portocaliu-galbuie”. Facea multa, ne-o servea la masa de Craciun, dupa care ne-o punea pe masa zi dupa zi pana se termina. Parca era o coada de soparla care se regenereaza peste noapte: oricat de multa ne straduiam sa mancam cu o zi inainte ca sa scapam mai repede de ea, a doua zi ni se parea si mai multa. Era facuta din branza topita, bucati taiate de alune, ceapa, lapte, piper, maioneza si bucati de capsune. Se pare ca era o gustare preferata a familiei lui Jimmy Carter, fostul presedinte al SUA, insa felul in care o facea mama, era de neprivit si nemancat.” (Andrei, editor de restaurant).
Poate reusim cat mai multi dintre noi sa nu ne chinuim copiii cu “specialitati” despre care vor povesti an dupa an tuturor cand vor fi mari. Decat sa riscam, mai bine fie facem ce stim, fie alegem retete la care regula de aur e clara: “mergi pe lucruri cat mai simple cu putinta si nu ai cum sa dai gres”.
Tie ce mancaruri ingrozitoare ti-au fost servite de Sarbatori?
