Da. Nimeni nu-i perfect. Am încercat să fiu vegan pentru o lună și-apoi am eșuat lamentabil, dând iama în carne. Dați-mi voie să vă explic cum s-a întâmplat totul.
Medic fiind, m-am plasat sceptic. Știam că e foarte greu să-ți iei nutrienții doar din legume, semințe, fructe. Cu vitamina B12 e complicată treaba, deoarece se găsește doar în produse de origine animală și-n cele vegane îmbogățite cu B12, dar e discutabilă „îmbogățirea” asta și e nevoie de suplimentare serioasă. Adăugăm calciul, zincul, fierul și lista problemelor crește.
Până în momentul începerii exercițiului, știam că omul e un animal omnivor, că strămoșii noștri au fost vânători și pescari, că proteinele diferă din punct de vedere al calității, că unii aminoacizi nu se găsesc în cele mai multe plante, că animalele care consumă carne bat la orice oră în inteligență animalele care consumă doar plante, că există diferențe serioase în creier între specii. Tot m-am înhămat la challenge, ca o curiozitate.
Tot felul de vedete recomandă veganismul, adică evitarea oricărui produs alimentar de origine animală (carne, lapte, brânză, ouă, chiar și miere) și chiar vestimentar (blănuri, curele, geci din piele etc). O fac arătând cum sunt chinuite animalele, cum industria asta distruge planeta, cum tot stilul generează sănătate și longevitate, cum ele se simt și arată mult mai bine și-n formă. Acestea sunt puncte forte pe care orice vegan ți le aruncă în față și e capabil să vină cu exemple nesfârșite când vrei să-l contrazici.
Cum am procedat?
Am mâncat cereale fără zahăr, cu lapte de cocos sau migdale, fructe de toate felurile, salate, legume la cuptor sau fierte, semințe, supe de linte, tofu. După câteva zile, ne simțeam minunat, chiar părea că ne obișnuiserăm cu totul, eram mai energici ca niciodată. Apoi, dezastru. După două săptămâni, am început să mai avem forță pentru aproape nimic. Eram într-o stare de oboseală generală, fără niciun chef, cu amețeli, cu lentoare, cu tot tacâmul. Mă tot întrebam unde să fie greșeala și dacă nu cumva altceva produce simptomele, fără vreo legătură cu dieta.
N-am găsit nimic. Un vegan are nevoie, ca orice om, de proteine. Cam 0.8 grame per kilogram corp, asta însemnând vreo 60 de grame pe zi pentru mine. Proteinele se găsesc în legume, fructe, semințe, dar în cantități mai mici decât în carne.
Semințele sunt cele mai bogate, dar ca să iei 20 de grame de proteine la o masă, îți trebuie o cantitate considerabilă; ele sunt bogate în grăsimi și destul de calorice – dai peste cap intake-ul de calorii și te îngrași negreșit. Ciupercile sunt o iluzie, au puține proteine. Lintea roșie are 9 grame proteine la 100 grame produs; prin procesare și absorbție incompletă se mai pierd, câtă linte să consumi ca să ajungi la 50-60 grame proteine pe zi? Nu mai vorbesc de calciu, zinc, fier, unde suplimentarea s-ar putea să fie o păcăleală. Din motive de modificări în rău ale stării generale, am renunțat. Era greu să construiesc un echilibru în toate.
