Draga Lume,
Fiul meu incepe azi scoala. O vreme, totul va fi nou si ciudat pentru el. Si as dori sa-l tratezi, cumva, cu blandete.
Vezi tu, pana acum, el a fost regele gradinii. A fost stapanul curtii. Eu am fost mereu alaturi de el, sa-i bandajez ranile, sa-l alin.
Acum, insa, lucrurile se vor schimba.
In dimineata aceasta, va cobori treptele din fata casei, imi va face semn cu mana si va porni marea aventura care va cuprinde, probabil, si razboaie, drame sau tristeti.
Ca sa-si duca viata in lumea in care trebuie sa traiasca, e nevoie de incredere, dragoste si curaj.
De aceea, Lume, as dori sa-l iei de manuta si sa-l inveti tot ce trebuie sa stie. Invata-l, dar cu blandete, daca poti. Invata-l ca pentru fiecare ticalos exista un erou; ca pentru fiecare politician corupt exista un lider plin de devotament; ca pentru fiecare dusman exista un prieten. Invata-l minunile din carti.
Lasa-i timp, in liniste, sa reflecteze la misterul etern al pasarilor care zboara in inaltul cerului, al albinelor in lumina soarelui si al florilor pe dealurile inverzite. Invata-l ca e mai onorabil sa pierzi decat sa inseli.
Invata-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca toti ii spun ca nu sunt bune. Invata-l sa-si vanda cat mai bine forta mainilor si a mintii, dar sa nu-si negocieze niciodata sufletul si inima.
Invata-l sa ramana pe pozitie si sa lupte daca crede ca are dreptate…
Invata-l, Lume, cu blandete, dar nu-l cocolosi, caci numai in foc se caleste otelul.
Ai o sarcina grea, Lume, dar vezi ce poti sa faci. E un baietel asa de bun.
