Scrisoarea sfâșietoare a unei mame plecate în Spania: Viața copiilor noștri nu o putem cumpăra cu bani

„Nu mai am nimic de luptat, vreau numai să-mi regăsesc familia, să mă regăsesc pe mine”. Iată ce spune Mărioara Miloș, o mamă din Roșiori care a plecat acum 13 ani să muncească în Spania pentru o viață mai bună pentru ea și familia ei. A lăsat în țară pe părinții ei, un soț iubitor și doi copii, un băiat și o fată. A plecat să aibă grijă de copiii altora. Anul acesta s-a întors definitiv. Ce a determinat-o să ia această decizie, ne scrie char ea:

18 iulie 2019

Pe 7 martie 2006 am plecat, din comuna Dobrotești, județul Teleorman. Băiatul era în clasa I, avea șapte ani și jumătate. Fata era în clasa a V-a, avea 11 ani și jumătate. Cu ajutorul unei prietene, Dana, căreia îi mulțumesc din tot sufletul pentru că m-a găzduit două luni și mi-a găsit de muncă, am reușit să încep să trimit bani acasă pentru plata datoriilor cu care ne luptam eu și soțul.

Aveam un permanent lung, de la 8 la 18, pe 550 de euro. Dacă mi-au spus să curăț scările în genunchi, așa le-am făcut. Nu a fost umilință, probabil mi s-a testat răbdarea… La început a fost mai greu, apoi nu a mai fost așa… Îmi promiseseră că la un an îmi vor mări salariul. Nu a fost așa… Am insistat, pentru că aveam dificultăți financiare acasă… Înainte de a pleca în țară, după un an și patru luni, mi-au spus: «Ca să te ajutăm, suntem dispuși să îți micșorăm din numărul de ore lucrate, să fie șapte, dar îți luăm din bani… Iar după ce termini la noi, ai putea lucra și la o vecină…» Entuziasmată că aveam să mai lucrez într-o casă, pe moment nu am dat importanță faptului că salariul avea să îmi fie mai mic… Când am numărat banii, am văzut că îmi scăzuseră 50 de euro… Luni, când m-am dus iar la muncă, i-am spus: Señora, eu nu pot munci pe banii ăștia… Pentru mine 50 de euro înseamnă mult… Când i-am spus că plec, a acceptat să revin la salariul inițial. În șapte ore îngrijeam o vilă cu trei etaje, iar ei erau șase persoane…. Le mulțumesc din suflet, pentru că m-au ajutat, eu nu mușc mâna care mi-a întins pâinea. Am venit pregătită pentru munca de jos. A lucrat și soțul meu doi ani aici. După un an, împreună, am reușit să plătim datoriile pe care le aveam. Planul meu inițial a fost să..

Citește continuarea pe Qbebe: http://bit.ly/2lCDKkI