Picioarele ne „vorbesc”. Suntem suficient de receptivi? - Sfatulparintilor.ro
Ultimele
de 14 ani pentru voi

Picioarele ne „vorbesc”. Suntem suficient de receptivi?

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Actualitate » Picioarele ne „vorbesc”. Suntem suficient de receptivi?
picioare - sfatulparintilor.ro - pixabay_com - feet-2191155

Parafrazand o cunoscuta expresie, din punct de vedere al raspunsului corpului fizic la lucrurile care ne trec prin minte, putem afirma mai in gluma, mai in serios ca: „acolo unde-ti va sta capul, acolo iti vor sta si picioarele!”. Gluma vine din utilizarea expresiei, seriozitatea vine din faptul ca picioarele sunt partea din corpul nostru care ne poarta intr-acolo unde este directionata si atentia noastra.

In opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, atentia poate fi indreptata catre lucruri reale, concrete, palpabile, care se intampla aici si acum, sau, din contra, catre lucruri legate de trecut, viitor sau stagnand mai mult in imaginatie decat in trairea concreta a unui eveniment. “Picioarele sunt cele care ne vorbesc despre directia noastra in viata, despre capacitatea de a avansa in viata, de a invata lucruri noi si a trai experiente noi, despre a produce o schimbare in general, ne vorbesc despre stabilitate, siguranta, atentie la prezent, centrare pe solutii si actiune”, afirma psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

In acest context, o dificultate aparuta in aceasta zona a corpului nostru, ne poate arata ganduri legate de:

  1. Credinta ca ”nu putem”, ”nu stim” sau ”nu este potrivit” sa mergem inainte in sensul de a face o schimbare (in gandire sau comportament), de a invata ceva nou.
  2. Refuzul de a trece peste situatii din trecut pe care nu le mai putem schimba, dar ne tin mintea ocupata.
  3. Decizia de a nu renunta la ceea ce este vechi si a devenit nepotrivit (credinte, obisnuinte).
  4. Frica legata de faptul ca viitorul ar putea sa nu ne placa sau ca este posibil sa nu-i facem fata.
  5. Dorinta exagerata de control al evenimentelor, persoanelor, rezultatelor.
  6. Un criticism exagerat fata de oameni, viata, sine, criticism care le include ca substrat pe toate cele enumerate mai sus.
  7. Un dezechilibru intre ceea ce ne dorim si ce suntem dispusi sa facem concret pentru a ne implini dorinta.

 

 

Mai multe decat atat, psihologul Laura Maria Cojocaru afirma ca picioarele ne transmit mesaje importante despre noi, iar daca vom fi suficient de receptivi la aceste semnale de alarma, cu siguranta ne vom imbunatati viata.

Astfel:

Talpile sunt legate de sentimentul de stabilitate, siguranta, incredere in viitor, in resursele interioare necesare inaintarii in viata.

 

Gambele sunt legate de capacitatea de a „ne ridica pe varfuri” pentru a avea o vedere de perspectiva, pentru a vedea dincolo de obstacolele (reale sau imaginare) ale vietii, deci ne vorbesc despre abilitatea de a ne folosi de resursele interioare pentru atingerea obiectivelor.

 

Coapsele reprezinta forta si motivatia cu care inaintam in viata, cu care decidem sa trecem peste ce nu ne mai este de folos, sa facem schimbari, sa ne atingem obiectivele.

 

Genunchii sunt in stransa legatura cu flexibilitatea cu care acceptam noul in viata noastra. Probleme apar atunci cand ne manifestam in exces mandria, orgoliile, incapatanarea fata de ceilalti, fata de parerile diferite, fata de provocariile vietii.

 

Soldurile – partea care face legatura intre picioare si restul corpului, deci intre ceea ce suntem acum si ceea ce ne ajuta sa crestem pe viitor. Soldurile fac legatura emotionala intre ceea ce ne dorim de la viata si actiunile, pasii si strategiile pe care suntem dispusi sa le aplicam concret pentru a ne atinge obiectivele.

 

 

“Orice dezechilibru intre dorinta si fapta, orice ingrijorare legata de aceste aspecte sau o centrare mentala excesiva pe un anumit subiect, pot afecta fizic zone punctuale ale picioarelor noastre. Solutia ar fi mentinerea unui echilibru emotional, atentie indreptata cat de cat egal catre toate aspectele vietii, exersarea capacitatii de a lua ceea ce este bun, util, placut, frumos de la viata, de a ne opri un timp din analizat si din ”trebuie sa fac…” pentru a ne bucura de evenimentele placute si de a lua evenimentele neplacute ca pe o provocare”, ne sfatuieste psihologul Laura Maria Cojocaru.

Data articol: 23/05/2017