Ziua bună om cu bune maniere și cu alese însușiri. Ne reîntâlnim azi în miezul unei zile ploioase, prilej să vorbim despre… strănut. O temă de… sezon! Hap-ciu!… Ce v-am zis? Cu ploaia asta care-a dat năvală într-o Românie ce părea abandonată în brațele verii, tot mai mult va crește în jurul nostru corul… strănutătorilor. Care sunt normele de comportament într-o astfel de situație? Ce se cade să facă împricinatul? Ce se cuvine să spună cel de lângă el? Le vom desluși pe toate, înainte chiar de a strănuta din nou!
Acasă, în satul meu de pe Valea Tazlăului, bunica obișnuia să îmi spună să-mi acopăr gura la fiecare strănut. Zice-se că sufletul omului iese dintrânsul când strănută și se duce la acela care stă lângă el. Gura se-acoperă, deci, să nu-ți lași sufletul să iasă. Doctorii cei mari de la oraș ar contrazice-o pe bunica. Gura se-acoperă, când strănuți, ca să nu împrăștii microbii. Nu sufletul iese, ci boala… Și dacă tot am vorbit de normele sanitare cu privire la strănut, să mai reținem una: nu ne acoperim gura cu podul palmei. Nici cu dosul ei.
Citește mai departe despre GHIDUL BUNELOR MANIERE
