Bună ziua prieten drag și respectuos cu sine și cu lumea. Despre o altă formă de manifestare a respectului – după codului bunelor maniere – am de gând să vă vorbesc astăzi. Despre… sărutatul mâinii. Când, de ce și cine se cuvine să facă un astfel de gest?
Mai întâi să înțelegem ce anume vrem să transmitem prin asta. Curtoazie, stimă și chiar… devotament. Poate fi un gest de salut ceva mai complex decât cele despre care vorbeam deunăzi, o etapă în cadrul unui ritual o manifestarer de afecțiune.
Ziceam că obișnuim să salutăm rostind „sărut mâna”, atunci când e vorba de femei, oameni mai în vârstă, membri ai familiei sau ai unui cin față de care cutuma prevede un astfel de comportament. Și mă refer aici la preoți, la călugări ori monahii. Dar înainte de vorbele astea două a fost gestul în sine. Sărutatul mâinii. Când și de ce a devenit el desuet… e altă poveste.
Fără îndoială, asta va face copilul față de părinții săi. Este cel mai frumos gest de recunoștință față de aceia care ți-au dat viață. Un gest pe care poți – și se cuvine – să-l multiplici în toate zilele vieții tale. Nici când devine adult, copilul nu se cade să renunțe la sărutatul mâinilor părinților. Și nu doar ale părinților. Recunoștința conținută în acest gest se transferă și asupra părinților părinților – adică a bunicilor. Și asupra nașilor – a părinților spirituali, adică. A socrilor. Ba chiar și asupra altor rude, fie ele de parte femeiască sau nu.
Citește mai departe GHIDUL DE BUNE MANIERE
