Dreptul copiilor la educatie – promisiuni versus realitate

Poate credeati ca 1 Iunie, Ziua Internationala a Copilului, se sarbatoreste pe intreg mapamondul (chiar daca nu in aceeasi zi)… Insa, nu e asa. Doar 4 din 10 tari recunosc aceasta sarbatoare, a carei origine dateaza de acum 165 ani, cand un pastor american a organizat o predica speciala in care le recomanda parintilor sa se angajeze ca isi vor creste copiii in buna traditie crestineasca. ~70 ani mai tarziu, zeci de tari au adoptat „Declaratia pentru protectia copilului” si odata cu aceasta si aceasta Zi, scopul fiind de a promova bunastarea copiilor din intreaga lume. Apoi, la Conventia ONU din 1989 privind drepturile copilului s-a declarat ca fiecare copil are dreptul la supravietuire, dezvoltare personala si protectie impotriva exploatarii si violentei.

In lume, inca exista o mare discrepanta intre deziderate si realitate. Potrivit UNICEF ~170 milioane copii lucreaza, jumatate dintre ei chiar 16 ore pe zi. Evident ca acestia nu mai au cand sa mearga si la scoala. Iar exploatarea copiilor prin munca (70% agricola) este de 3 ori mai mare in mediul rural decat in urban.

Romania copiilor de la sat

21% dintre copiii din mediul rural considera ca nu sunt niciodata sau sunt doar uneori fericiti, potrivit studiului ″Bunastarea copiilor din mediul rural″ (Fundatia World Vision Romania 2020). 80% dintre ei muncesc 1-2 ore pe zi in gospodarie, fac curatenie, ingrijesc animalele sau au grija de alti membri ai familiei. (Doar) o treime dintre parinti recunosc ca au un comportament necorespunzator cu propii copii (ii imbrancesc, jignesc, lovesc). Iar 1 din 10 copii recunoaste ca seara se duce flamand la culcare.

Sa mai vorbim despre educatia lor? Aflati ca 68% dintre elevii din mediul rural merg la scoala pe jos, 17% parcurgand zilnic 8 km, unii si mai mult. Iar cand ajung, 71% se  confrunta cu violenta prezenta acolo. Asa ca nu-i de mirare ca la doar 61% dintre ei le place la scoala (fata de 74% in 2016), mai ales ca un sfert dintre ei nu au rechizitele necesare fiindca parintii trebuie sa faca economii.

Insa, ce asteptari sa avem de la parintii needucati care, in proportie de peste 30%, considera ca pentru a-ti gasi de lucru e mai important sa ai relatii decat sa termini o scoala? Majoritatea celor care renunta la studii o fac pentru ca familia nu-si permite costurile aferente, impunandu-le sa munceasca cu ziua. Mai exact: 21% dintre cei care termina 8 clase nu mai merg la liceu, 12% lucreaza in gospodarie si 5% cu ziua.

Adevarul doare: copiii constituie categoria sociala cea mai expusa saraciei si excluziunii sociale, Romania fiind in fruntea tarilor europene cu un risc de 35,8% in 2019, mai exact cu 12% peste media europeana, conform Eurostat. Practic, 50% dintre parinti nu respecta dreptul copiilor la protectie, iar 65% nu le respecta dreptul la libera exprimare. Pana la varsta maturitatii acesti copii devin victimele mentalitatii si comportamentului celor care ar trebui sa le serveasca drept modele in viata – caci 80% dintre copii asa isi vad parintii…

In concluzie, situatia existenta in mediul rural descrie o Romanie a lipsurilor elementare de hrana, haine, igiena, rechizite, sanatate si protectie, in care persista o rata ridicata a mortalitatii infantile, a abandonului scolar, saracie si excluziune sociala. Lipsa educatiei majoritatii parintilor se rasfrange asupra copiilor care risca sa reitereze acelasi comportament mai tarziu. Astazi, aproape 10% (~400.000) dintre copiii cu varsta intre 3 si 17 ani nu urmeaza nicio forma de invatamant.

Asadar, daca nu mai devreme de acum 200 ani scoala era considerata o pedeapsa – „Se recrutau invatacei, copii prinsi, furati de prin sate, din care se faceau oameni de treaba, vladici si egumeni si preuti si diaconi pre la svintele manastiri.” („Istoria învățământului românesc” – Nicolae Iorga) –, azi putem spune, fara sa exageram, ca e o corvoada.

Unde gresim?

Un copil aflat intr-un spatiu murdar va face murdarie. Daca invatamantul romanesc il primeste „cu bratele deschise” in cladiri pline de igrasie si mucegai, cu bancute rupte, usi/geamuri/pardoseli deteriorate, acoperisuri si tavane prin care ploua, curti pline de noroi, sobe in salile de clasa si WC in spatele scolii, ce mesaj ii transmite copilului? Contactul lui cu scoala pe durata celor 8-12 ani de copilarie va fi asociat cu un sentiment de dezgust de care se poate disocia doar prin indiferenta. Lipsa de respect pe care i-o arata cei care ar trebui sa-l protejeze va fi perpetuata de copil si la maturitate din cauza exemplarei trasaturi a romanilor de adaptare la orice situatie. De a supravietui in orice conditii. Si de aici o intreaga cultura anti-Romania… Iar daca mai luam in calcul si metehnele scolii romanesti – metodele punitive, accentul pus de profesori pe memorare si pe automatisme mentale –, atunci reteta dezastrului e completa. De aceea astazi mai mult de jumatate dintre elevi sunt analfabeti functional (au competente limitate de a citi, scrie si de a calcula). „Normal”, daca rata abandonului scolar este de 15% (mult peste media de 10% a UE). Iar si iar suntem in topul rusinii. Insa, paradoxal, auzim des in jurul nostru ca suntem mai destepti decat europenii, americanii… Insa, odata trecuta granita, aroganta nefondata care ne caracterizeaza dispare. Oare cati dintre cei 9,7 milioane romani plecati din tara presteaza munci intelectuale?

Dar si mai trist este ca jumatate dintre tinerii acestei tari isi doresc sa plece si ei…

Asa ca haideti sa incepem (/continuam) cu inceputul! Si sa apasam pe butonul de resetare pentru a ne schimba mentalitatea gresita. Caci, in acest moment nu natalitatea in scadere e principalul pericol pentru tara noastra, ci emigratia. Ce indeamna oamenii, care-si iubesc tara, sa plece, totusi? Motivele sunt de ordin financiar, administrativ, logistic sau care tin de demnitatea umana.

Se stie ca un copil isi formeaza personalitatea (temperament+caracter) pana la varsta de 7 ani. Iar ultimii 2-3 coincid cu primii ani de scoala. Absorbind fiecare informatie si experienta, perceptia formata il va marca pe tot restul vietii. Iar daca autoritatea de orice fel ii transmite un mesaj contradictoriu, ii creeaza confuzie, frustrare si, mai tarziu, furie. Mai mult decat atat, pe langa modelul educational romanesc ramas in urma, copilul preia credintele si convingerile de viata ale parintilor tratati si ei, in copilarie, cu aceeasi lipsa de respect pe care, acum, la maturitate, o „intorc” din plin. Poate chiar fara sa fie constienti. Un cerc vicios din care nu vom scapa daca nu avem curajul sa admitem ca gresim. 

Si, totusi, se poate!

Cele 42 drepturi ale copilului din Conventia Natiunilor Unite atesta ca fiecare copil are dreptul la viata, la educatie, la o dezvoltare armonioasa si la viata de familie. Asociația BookLand militeaza pentru dreptul la educatie al copiilor renovand scolile din mediul rural. In ultimii 2 ani a renovat 37 scoli, anul acesta urmand inca 29. Fara granturi europene, pur si simplu mobilizand sute de companii sa contribuie cu bani, produse sau servicii (prin redirectionarea celor 20% din impozitul pe profit/venit conform Legii Sponsorizarii nr. 32/1994). Astfel se vede puterea si determinarea domeniului privat in a schimba lucrurile in domeniul bugetar, iar asta – datorita implicarii si responsabilitatii echipei BookLand – intr-un timp record si de 25 ori mai eficient din punct de vedere costuri.

Daca un simplu ONG a renovat si dotat anul trecut 23 scoli avand la dispozitie mai putin de 1 milion euro, schimband destinul a 4.000 elevi (insa, imaginati-va cate zeci de mii vor trece pragul scolilor in urmatoarele cicluri scolare!), inseamna ca mai exista o sansa. Initiative similare mai sunt in tara, din fericire, acesti catalizatori ai societatii civile si ai mediului privat fiind necesari la ora actuala mai mult ca oricand pentru a reaseza lucrurile pe fagasul normal. 

Cele 23 institutii scolare renovate de Asociatia BookLand anul trecut se afla in 15 judete: Arad (Curtici si Satu Nou), Hunedoara (Rapoltu Mare, Bobalna si Orastioara de Sus), Caras-Severin (Clocotici), Vrancea (Popesti), Bacau (Tepoaia), Bistrita Nasaud (Sangeorzu Nou si Bichigiu), Brasov (Homorod si Daisoara), Sibiu (Boita), Olt (Topana), Arges (Domnesti si Mosoaia), Calarasi (Unirea), Iasi (Zbereni), Neamt (Pastraveni – finalizare in Iun’22), Galati (Grivita) si Tulcea (Nalbant si Nicolae Balcescu).

Anul acesta, asociatia si-a asumat 29 scoli in 23 judete, una dintre ele fiind nu doar de renovat, ci de construit efectiv (termenul de executie de 12 luni pe care BookLand si l-a propus va fi o reala provocare pentru toate partile implicate).

 „De cativa ani, atunci cand sunt la volan, multumesc in gand. Cui? Masinilor cu numele sponsorilor nostri, roind ca niste furnicute. Recunostinta si satisfactia ca suntem pe lista lor de fapte bune imi umplu sufletul de bucurie. Adevarul e ca, fara aceste companii private carora le pasa de educatia micutilor romani, noi n-am fi facut nimic, oricat de dedicati am fi misiunii noastre. Din fericire, a fost posibil. Uneori ritmul nostru feroce de a duce lucrurile la bun sfarsit rapid si eficient se loveste de lentoarea cu care beneficiarii nostri sunt obisnuiti sa faca lucrurile. Insa, nu ne lasam si invatam in fiecare zi cum sa fim mai buni in ceea ce facem. Asa ca, sanatosi si harnicuti sa fim, ca planuri mari de indeplinit avem. Bineinteles, cu ajutorul Partenerilor nostri!” – Mihaela Petrovan – Fondator Asociația BookLand.

Si pentru ca Asociatia BookLand isi doreste sa vina cu un pachet complet de servicii educationale (inclusiv metoda de predare si continut), incepand de anul viitor se va concentra pe constructia primei scoli etalon pentru sistemul de invatamant romanesc, o scoala 100% moderna si sustenabila (cu cantina, facilitati sportive, cinema & sala teatru, biblioteca, laboratoare, spatii relaxare, livada dar si solare in care va creste propriile legume) pusa gratuit la dispozitia copiilor din zona rurala aleasa.