Sărbătoare mare: Izvorul Tămăduirii. Tradiția strictă pe care puțini o mai respectă și puterea vindecătoare a Acatistului
Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătorește Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin.
Originea acestei sărbători se află în legenda unei minuni care s-ar fi petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit credinței, un orb și-ar fi recăpătat vederea spălându-se pe ochi cu apa acestuia. Orbul ar fi ajuns aici călăuzit de Leon (viitorul împărat al Bizanțului – 457-474), căruia îi ceruse apă. Împăratul fusese la rândul lui călăuzit și îndemnat de glasul Maicii Domnului. Ajuns mai târziu în scaunul împărătesc, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid (actualul edificiu datează din 1835).
Rugaciune puternica de Izvorul Tamaduirii! Rosteste-o in aceasta zi sfanta si te scapa de rele
Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri românești
În această zi, în lăcașurile de cult după Liturghie, se face sfințirea agheasmei mici. În unele locuri există credința că cei care beau aceasta sunt protejați de boli și duhuri rele pentru un an și se însănătoșesc. De asemenea, uneori se mai păstrează obiceiul preoților de a merge în această zi la izvoarele de apă pentru a le sfinți și a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor. În unele zone, prelații merg și fac stropirea caselor enoriașilor cu agheasmă mică.
În tradiția populară, Izvorul Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică zi din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit.
În alte zone, tinerii fac legământ juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunțarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoțite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frățească, ospătarea cu alimente rituale și dansul.
În unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeași dată, până la intrarea în joc a fetelor însurăţite și băieților înfărtățiți. Persoanele legate, veri, văruțe, surate, frați de cruce etc. se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii.
După încheierea solemnă a legământului, copiii și apoi oamenii maturi își spuneau până la moarte surată, vere, fârtate, verișoară și se comportau unul față de altul ca adevărați frați și surori: se sfătuiau în cele mai intime și grele probleme ivite în viață, își împărtășeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau și se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.
Izvorul Tămăduirii. Izvoare tămăduitoare din România
• Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, com. Voila, jud. Brașov – izvor și fântână tămăduitoare
• Mănăstirea Bucium, sat Bucium, com. Șinca, jud. Brașov – izvor tămăduitor [sub care se zice că sunt moaște ale Sf. Ioan Botezătorul]
• Mănăstirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Cărpinet, jud. Bihor – izvorul “Izbuc”
• Mănăstirea Prislop, sat Silvașu de Sus (Hațeg), com. Prislop, jud. Hunedoara – izvor tămăduitor (tot aici se află și mormântul părintelui Arsenie Boca, încă necanonizat)
• Mănăstirea Râmeț, com. Râmeț, jud. Alba – izvor tămăduitor în paraclis
• Schitul Posaga, com. Posaga, jud. Alba – izvor tămăduitor
• Schitul Călugăra, com. Ciclova Montană (Oravița) – izvor tămăduitor în biserică
• Mănăstirea Izvorul Miron, sat Românești, com. Tomești, jud. Timiș – izvor tămăduitor cu ape termale
• Mănăstirea Săraca, com. Semlacu Mic, jud. Timiș – izvor tămăduitor
• Schitul Vasiova, orașul Bocșa, jud. Caraș-Severin – izvor tămăduitor în capelă
• Schitul Văliug de pe Muntele Semenic, jud. Caraș-Severin – lac sfânt
• Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud. Olt – izvor tămăduitor
• Schitul Pătrunsa, com. Bărbătești, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor
• Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (Izvorul Frumos)
• Mănăstirea Bistrița, com. Costești, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor ce picură în peștera Sf. Grigorie (Vânturărița), Galeria Asceților
• Mănăstirea Frăsinei, com. Muereasca, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (al Sf. Calinic)
• Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoenești, jud. Vâlcea – izvor cu ape sulfuroase, tămăduitor în Vinerea de după Paște
• Schitul Horăicioara, com. Crăcăoani, jud. Neamț – izvor tămăduitor
• Fântâna din satul Smeeni – apă tămăduitoare
• Biserica “Grecească”, Brăila, jud. Brăila – izvor tămăduitor
• Mănăstirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanța – izvor tămăduitor (al Sf. Andrei)
• Mănăstirea „Peștera Sf. Ap. Andrei”, comuna Ioan Corvin, jud. Constanța – izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei)
Citeste continuarea aici.
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, izvorul tămăduirii
Preacurată, preanevinovată, preamilostivă, prealăudată, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Marie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruită a creștinilor, mijlocitoare statornică către Făcătorul, nădejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la tine, îți cer dumnezeiasca ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la tine nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.
Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mănăstire, alergăm către tine, scăparea noastră, apărătoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, ca Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostivă asculți cererile noastre.
În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit.
Când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit fărădelegea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovăduitorului Pavel, gura lui Hristos, oamenii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de sine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiubitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia.
Deci în această stare de plâns a oamenilor din această generație vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit începătorul întunericului, adâncul urăciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearăul diavol ca să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Ortodoxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, ca fiarele cele sălbatice urlând și ca lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile.
Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea turma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apucând și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor războaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau din afară, este în pericol să se scufunde.
Citeste continuarea: 1 2
