În fiecare an, de 30 noiembrie, românii îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei.Cu acest prilej, aproximativ 700.000 de români își serbează ziua numelui.
Dacă Andrei și Andreea sunt evidente ca provenind de la numele sfantului apostol Andrei, nu la fel se poate spune și despre alte nume despre care, cu siguranță, nu știai că se sărbătoresc tot azi.
Iată de nume se sărbătoresc de Sfântul Andrei
Cei mai mulți dintre români se numesc Andrei și Andreea, însă pe lista celor cărăra trebuie să le urăm La mulți ani în această zi se mai înscriu: Andra, Andruța, Andrușa, precum și Andraș sau Endre.
Alte nume care se sărbătoresc de Sfântul Andrei sunt: Andrada, Andruș, Andreas, Andriaș, Andries, Adi, Andi, Andu, Andru, Andreiu, Endra, Endre, Deia sau Deea.
Semnificația numelui Andrei
Numele Andrei este de origine greacă și rusă, ceea ce înseamnă că are mai mult de o rădăcina. El este folosit în mai multe țări și în diferite limbi ale lumii. Numele Andrei este cunoscut în special în țările vorbitoare de limba engleză și rusă, printre altele. Semnificația numelui Andrei vine din greacă, de la „andros” care înseamnă curaj, eroism, bărbăție, suflet puternic. Pentru vechii greci, „andros” era esența masculinității, a puterii și totodată a înțelepciunii.
Semnificatia numelui Andrei, afla povestea unui nume vechi de 870 de ani
Ce vrăji se fac de Sfântul Andrei?
Santandrei este o divinitate geto-dacă, pe care creștinii au asociat-o cu Sfântul Apostol Andrei cel dintâi chemat, ocrotitorul României. Santandrei a preluat numele și dată de celebrare a Apostulului lui Iisus (30 noiembrie). Apostolul Andrei a predicat pe pământurile Daciei, iar faptul că a înlocuit o divinitate precestina, personificare a lupului, arată importantă pe care a avut-o Sfântul Apostol Andrei pe pământurile noastre.
În noaptea de Santaandrei (29-30 noiembrie), tinerii țineau petreceri asemănătoare Revelionului din zilele noastre. Pentru a fi feriți de acțiunea moroilor și strigoilor, tinerii ungeau cu usturoi ferestrele casei unde urmă să aibă loc petrecerea. Fetele aduceau câte trei căpățâni de usturoi, le puneau laolaltă pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. După petrecere, tinerii ieșeau în curtea casei și în flăcău juca usturoiul în mijlocul horei. Apoi se împărțea usturoiul și fiecare se întorcea la casă lui. Usturoiul se folosea că leac pentru boli sau pentru prinderea farmecelor și descântecelor. Peste an, acel usturoi era ținut la icoane. Află mai multe aici.
foto: Depositphotos.com
