Whatever it takes! Cam așa se rezumă viața mea de tată de fată. Fac tot ce este nevoie! Natalia, fiică-mea, face 8 ani. Am și un băiat, de 6 ani, dar Robert este floare, ba nu, buchet de mireasă la ureche. Băieții știu cu se se mănâncă, că, așa cred, că și eu sunt unul. Sau am fost. Acum sunt tată de fată. Și de vreo 6 ani așa, din bărbat m-am transformat în ceva incert, un hibrid între paznic, păpușă, cântăreț, povestitor, Moș Crăciun, iepuraș, stilist, bucătar, croitor, unicorn, prințesă, balerină, ponei …
La naiba! Aș crește o echipă de fotbal de băieți perfect și fără prea mari bătăi de cap, dar o fată … îmi solicită toată atenția și când nu mi-o solicită mă simt lăsat deoparte și plâng în interior că nu mai sunt eu centrul atenței ei. Cine să mă mai înțeleagă? Acum am alte priorități.
Roz e noua mea obsesie
Cum ar spune cei de la Aerosmith, roz nu este nici măcar o culoare, este un stil de viață. Și nu pentru Natalia, pentru mine. Intru într-un magazin de haine sau de jucării și, instinctiv, privirea mea și picioarele după ea, se îndreaptă spre tot ce este roz. Pentru că …roz, nu-i așa? Pentru că tot ceea ce fiica mea adoră, devine țelul meu în viață. Ce dacă am avut înainte de venirea ei pe lume, certuri interminabile cu soția mea, care încerca să mă convingă să adaug in garderobă vreo cămașă roz somon. Ce limbi străine vorbești, draga mea? Cum să mă îmbrac cu un pește mirositor? Acu, însă, ador culoarea roz, pentru că o adoră fiică-mea și ea trebuie să mă adore pe mine. Așa că, avem un lanț al slăbiciunilor … roz și el.
Imi place să am părul impletit
Am 39 de ani, 95 de kilograme, și sunt un rocker supărat, de care v-ați
feri pe stradă. Bine, exagerez puțin, sunt mai mereu morocănos că așa
mi-e fața. Și am părul lung, negru și drept. Ideal pentru ca Natalia să
exerseze pe el împletituri, prinderea de fundițe și coafuri de prințese,
regine și balerine. Spre ne(norocul) meu, soția mea are părul scurt,
așa că eu cad victima cel puțin o dată pe săptămână. Și vă spun sincer,
îmi place să fiu prințesă. Să nu mă credeți pe cuvânt, sunt bărbat, n-o
să recunosc niciodată! Dar s-a întâmplat să ajung la birou cu o fundă în
păr. Noroc cu colegii mei care știu că am sesiuni de coafat acasă, și
mă lasă să le port în continuare, și când am o întâlnire cu un client.
Cică dă bine la vanzări!
Citește continuarea pe Qbebe: http://bit.ly/2n78ryJ
