Potrivit cutumelor societatii actuale modul in care iti tii parul depinde gust, moda sau pur si simplu este o problema cosmetica. Insa in timpul razboiului din Vietnam s-a descoperit un lucru tinut departe de ochii publicului. La inceputul anilor 90, Sally (pentru a i se pastra anonimatul a fost utilizat un nume diferit) era maritata cu un psiholog ce lucra cu fost combatanti din Vietnam. Cei mai multi dintre acestea veterani suferea de tulburare de stres post traumatica.
„Imi amintesc clar o noapte in care sotul meu s-a intors acasa avand in brate in dosar foarte gros. In el se aflau sute de pagini de studii realizate la cererea Guvernului. Sotul meu era socat de informatiile continute acolo. Ceea ce a citit acolo i-a schimbat viata in totalitate. Din acel moment, barbatul conservator cu care m-am maritat si-a lasat parul si barba sa creasca, fara sa le mai tunda vreodata. Mai mult, seful spitalului in care lucra n-a avut nimic impotriva, desi era o institutie militara, iar exemplul sau a fost urmat si de ceilalti barbati care lucrau acolo”, a povestit Sally.
Potrivit documentelor, in timpul razboiului din Vietnam, Departamentul de Stat a trimis in secret oameni in rezervatiile de amerindieni sa caute si sa recruteze tineri cercetasi care sa se poata misca pe furis prin teren accidentat. Scopul lor era sa gaseasca barbati cu abilitati aproape supranaturale in descoperirea urmelor. Inainte de a fi trimisi in razboi, tinerii au fost supusi unor teste vizate de experti in supravietuire.
Cei mai talentati dintre tinerii indieni au fost selectionati insa indiferent de cat de bune erau rezultatele obtinute in rezervatie, acestea pareau ca se evapora odata ce barbatii au fost inrolati in armata.
Din aceasta cauza guvernul a cheltuit foarte multi bani pentru a descoperi cauza esecului acestor tineri si, in cele din urma au gasit problema.
Atunci cand amerindienii au fost intrebati in legatura cu lipsa lor de eficacitate pe teren, acestia au raspuns ca dupa ce au fost tunsi nu si-a mai putut „simti” inamicul, nu mai posedau „al saselea simt”, nu se mai puteau baza pe intuitie si nu ma puteau „citi” semnele subtile sau sa acceseze informatiile extrasenzoriale.
Tocmai de aceea, oamenii guvernului au recrutat alti indieni carora le-au permis sa-si pastreze intacte pletele si pe care i-au testat in diverse medii. Apoi au grupat barbatii doi cate doi, daca obtinusera un punctaj asemenator in toate testele. Apoi, unul dintre ei ramanea cu parul lung, iar celalalt era tuns conform standardelor existente in armata. Dupa care erau supusi la noi teste. Astfel, s-a observat ca barbatul cu parul lung isi pastra punctajul intact in vreme ce tovarasul sau care fusese tuns pica testele pe care inainte le trecuse cu note bune.
Testul obisnuit
Recrutul era trimis sa doarma in padure. Mai apoi un „inamic” inarmat se apropia de barbatul adormit. Indianul cu parul lung era trezit de o senzatie acuta de primejdie si disparea cu mult inainte ca vreun zgomot sa-i indice ca adversarul este pe aproape.
Intr-o alta versiune a testului recrutul cu parul lung simtea apropierea „inamicului” si, cumva, intuia ca acesta il va ataca. Isi folosea simtul extrasenzorial si ramanea pe loc prefacandu-se ca doarme, insa in momentul in care adversarul era suficient de aproape il ataca si apoi il omora.
Acelasi barbat care trecuse cu brio aceste teste si altele asemanatoare era apoi tuns si pica toate aceste „examene”, pe care inainte le finalizase cu brio. In urma acestor observatii indienii erau exceptati de la taierea parului. De fapt, chiar era recomadat ca cercetasii sa aiba parul lung.
Citeste continuarea: 1 2
