Prima Luna plină din 2024 a abia a trecut, efectele persistă. O doamnă de modă veche e confruntată de o tânără hippie. Vechiul și noul din viețile noastre intră in opoziție

Pe 25 ianuarie 2024 am avut o Lună Plină la Leu. Dar nu una oarecare. Dincolo de faptul că a fost prima Luna plină a anului, aceasta s-a aflat în opoziție cu Pluto în Vărsător și în cuadratura cu norocosul Jupiter în Taur.

Tensiunea dinamică a opoziției Lunii Pline (Soarele în Vărsător, Luna în Leu) caută eliberare prin planeta aflată la vârful configurației enunțate, Jupiter. Practic, avem un unghi drept cu Soarele în Vărsător, Luna în Leu și Jupiter în Taur. Aceste aspect astrale sunt FOARTE intense, deoarece semnele fixe sunt cele mai rezistente la schimbare. Totuși, tensiunea inerentă presează exact pentru schimbare. Ceva trebuie să cedeze.

Prima Luna plină din an, în puternicul și strălucitorul Leu. 5 lucruri pe care să le faci ca să îți transformi dorințele în realitate

Luna Plină în Leu și Aspectul de Opoziție

O Lună Plină, prin definiție, este un aspect de opoziție. O Lună Plină este CEL mai important aspect de opoziție deoarece implică cele două părți fundamentale ale noastre – identitatea noastră Yang, solară, și identitatea noastră Yin, lunară. Pentru a crea viață, avem nevoie de energie și materie, avem nevoie de Yin și Yang, avem nevoie de zi și noapte. Pentru a aduce potențialul conjuncției Lunii Noi la viață, trebuie să devenim conștienți de dualitatea noastră inerentă. Trebuie să fim capabili să „vedem” aceste două entități în interiorul nostru.

Soarele și Luna ne prezintă această poveste în fiecare lună: când avem o Lună Nouă (Soarele conjunct cu Luna), Luna este invizibilă. O sămânță a fost plantată, dar nu suntem conștienți de ea, în același mod în care nu putem vedea Luna, care a dispărut în strălucirea Soarelui.

Doar atunci când Soarele și Luna sunt la distanța maximă unul față de celălalt – într-o Lună Plină – putem vedea discul complet al Lunii. Opoziția vine cu paradoxul în care, pe de o parte, avem claritate deplină și suntem pe deplin conștienți de energiile aflate în joc. Totuși, deoarece aceste energii sunt la distanța maximă unul față de celălalt, ne raportăm la ele ca și cum ar fi două entități separate. Lună Plină în Leu – Proiecție și Paradox

În psihologie, procesul de conștientizare a naturii noastre paradoxale, duale începe cu mecanismul numit proiecție.

Proiecția înseamnă că preluăm aspecte sau calități ale noastre pe care le găsim dificile să le acceptăm sau să le recunoaștem și le atribuim altora.Împărțim peisajul nostru intern în dicotomii. Există „eu” și există „ei”. Există „bine” și există „rău”. Există valori cu care rezonăm și valori pe care le disprețuim.

Dacă ne identificăm cu un pol al spectrului (să zicem cu Soarele), respingem automat celălalt pol al spectrului (să zicem, Luna). Dacă rezonăm cu o anumită valoare, simțim apoi nevoia să ne aliniem cu toate valorile și ideile conexe acelei valori principale.

Dacă susținem o echipă sportivă, ne vor plăcea toate lucrurile legate de acea echipă și vom disprețui alte echipe competitoare. Dacă susținem o formațiune politică, susținem toți indivizii din acea formațiune (și simțim animozitate față de toți ceilalți) și toate ideile promovate de acea formațiune – chiar și atunci când contrazic valorile noastre personale.

Și are sens să adoptăm această abordare – cel puțin într-o anumită măsură. Există acea parte din noi care este Jupiter. Această „parte Jupiter” apreciază coerența. Îi place direcția. Îi place să aibă un răspuns clar. Găsește mai ușor să se raporteze la o adevărare mare. Dar există momente când coerența lui Jupiter devine dogmă jupiteriană – un refugiu de rezistența noastră la schimbare, o modalitate ușoară de a (nu) gestiona paradoxurile noastre interne și complexitățile existenței noastre.

Când rămânem blocați în narativa noastră inițială – fără a o pune sub semnul întrebării – ajungem pe un drum greșit, departe de lucrul pe care am încercat inițial să-l căutăm: adevărul. Cum rezolvăm această enigmă? Prin acceptarea paradoxurilor noastre interne. Prin a ne asuma întunericul nostru sau trăsăturile ”mai puțin dorite”. Și – la fel de important – prin a ne asuma lumina noastră – tot ceea ce am putea deveni, tot în ceea ce am putea crește.

Dacă nu ne place ceva la cineva, probabil că 1) nu ne place acea caracteristică la noi înșine și 2) există ceva în privința calităților pozitive ale acelei persoane care ne amintește de propriul nostru potențial neîmplinit, declanșând sentimente de inadecvare sau nesiguranță.

Citeste continuarea: 1 2