Momentul ZERO al destinului: în februarie 2026. Planeta karmei SATURN și planeta visurilor NEPTUN se întâlnesc în BERBEC. Se șterg datoriile karmice?
Mai crezi că Neptun este doar semnătura unui artist cu capul în nori?
Hartă după hartă arată că mulți oameni de știință, matematicieni, arhitecți IT, gânditori de sistem, strategi financiari (vezi Warren Buffett), oameni a căror muncă implică manipularea abstractă a realității, au poziții puternice ale lui Neptun.
Saturn este tăblița de lut — locul unde realitatea este înregistrată, stocată și făcută concretă. Saturn este ceea ce face ceva să pară real prin reguli, cadre, responsabilitate, structură și consecință.
Dacă Saturn este realitatea 3D cu care ne putem raporta, Neptun este realitatea de nivel meta — realitatea profundă de sub forme. Este cea pe care am pretins că nu o vedem sau pe care am numit-o „iluzie” ori de câte ori realitatea noastră personală nu se alinia cu ea.
În ultimele decenii, Neptun a traversat ultimele trei semne ale zodiacului — Capricorn, Vărsător și Pești — iar noi am privit cum sisteme întregi de „pretenții” au devenit instrumente de putere și control: structuri corporative, abstractizare financiară, rețele digitale, intermediari invizibili.
Lumea colectivă a devenit atât de complexă încât sensul se pierde chiar în mecanismul ei. Lucrurile devin atât de abstracte încât omul obișnuit nu mai poate vedea unde începe valoarea, unde se termină obligația sau cine este cu adevărat responsabil.
Cei mai mulți dintre noi au pierdut firul și nu mai au nicio idee cum „funcționează” lumea.
Iar în aceste condiții, cine controlează instrumentele, controlează regulile — și profită de ceață.
Nu este vorba (doar) despre „instituții” sau „politicieni corupți”. Desigur, ori de câte ori puterea este abuzată, apare un dezechilibru și cineva poartă povara — pe nedrept.
Dar de multe ori este vorba și despre propria noastră participare: cheltuind peste posibilități, dobândind ceva pentru care nu am creat încă valoare, trăind „vise” care nu au nicio șansă reală de a fi materializate, ținându-ne ocupați cu distragere în loc de acțiune, cu consum în loc de creație.
Sigur, sistemul este structurat să încurajeze expansiunea datoriei și controlul — bănci, dobânzi, politici monetare, inflație a activelor. Mașinăria se hrănește din promisiuni viitoare.
Dar individul este și el complice, pentru că datoria este o modalitate de a consuma o viață pe care nu am produs-o încă, în loc să întâlnim prezentul cu ceea ce ne aparține cu adevărat.
Și, de fapt, aici nu vorbim despre bani. Vorbim despre timp.
Datoria este dependența de cooperarea viitorului. Este a spune: „Voi lua acum ceea ce aparține mai târziu”. Nu este niciodată doar impusă de sus — este și aleasă de jos.
Iar despre ce vorbim cu adevărat aici este datoria energetică — registrul subtil al trădării de sine, al abandonului de sine, al agenției neasumate. Senzația că „viața ne datorează ceva”.
Datoria, în sensul ei cel mai profund, este a trăi într-un dezechilibru între ceea ce este visat și ceea ce este adevărat.
Lăsată inconștientă, datoria devine un acord tăcut: eu voi continua să amân. Societatea va continua să meargă înainte. Tabla nu va fi niciodată cerută la plată.
Știai că fiecare ZODIE are o culoare-OBSESIE? Ce înseamnă asta oare?
