După 15 ani, mai avem două luni cu Pluto în Capricorn. Cine nu a înțeles trecutul e condamnat să-l repete!

Pluto în Capricorn – ”Uciderea” tatălui

Dacă ne uităm la cele mai vechi povești sau mențiuni religioase, observăm tema uciderii tatălui. Uciderea tatălui este o temă recurentă care transcende timpul și cultura. În mod fundamental, uciderea tatălui înseamnă a ne desprinde de autoritatea/ordinea anterioară și a deveni o autoritate pe cont propriu. Până în secolul al XX-lea, regii, împărații și liderii totalitari au fost aproape standardul de guvernare al societăților. Deoarece acești lideri erau autoritari și nu renunțau la putere, singura modalitate de a-i răsturna a fost o lovitură de stat. Liderul va fi ucis sau trimis în exil.

La fel cum Saturn și-a mâncat copiii din teama că va fi răsturnat, fiul regelui sau liderul emergent ar ucide literalmente liderul existent în încercarea de a stabili o nouă ordine. În lumea de după al Doilea Război Mondial, dezintegrarea imperiilor multinaționale a fost strâns legată de dispariția marilor lideri de stat, care este o variație a temei patricidului. Când societatea se trezește la arhetipul Vărsător/Uranus nu mai avem nevoie de lideri totalitari. Nu mai avem nevoie de consolidarea puterii. Nu mai avem nevoie de o ordine mondială unică. Devenim o autoritate a noastră.

Dar cum ajungem acolo? Cum ne rezolvăm problemele cu tatăl nostru?

Patricidul încă se întâmplă în toate culturile și în toate straturile societății. Cea mai frecventă vârstă la care copiii își ucid tatăl este 14-16 ani. Din punct de vedere astrologic, aceasta coincide cu prima opoziție a lui Saturn și este o proiecție (opoziție) a arhetipului lui Saturn pe o figură a lui Saturn (tatăl). Aceasta este vârsta la care copilul se confruntă (opoziție) de către arhetipul părintelui (Saturn). Acesta este momentul în care copilul învață despre reguli și limitări.

Opoziția lui Saturn are loc la scurt timp după prima noastră revenire a lui Jupiter, la vârsta de 12 ani. Întoarcerea lui Jupiter este o fază de expansiune. Ne simțim în vârful lumii. Totul este posibil. Dar apoi, doar 2 ani mai târziu, la vârsta de 14 ani, avem opoziția noastră cu Saturn. Învățăm că există de fapt o limită a ceea ce putem face. Învățăm despre reguli, examene, avem primul nostru interes amoros neîmpărtășit. Nu putem avea tot ce ne dorim. Apoi ne proiectăm frustrarea asupra unor figuri asemănătoare lui Saturn, cum ar fi tatăl sau profesorul.

Ceea ce nu realizăm la acea vârstă este că tatăl și profesorul nu sunt altceva decât partea de Saturn din propriul psihic.

Aceasta este prima noastră întâlnire (incomodă, de altfel) cu Saturn. Cu acea parte a noastră care gândește un pic pe termen mai lung și are în vedere supraviețuirea și interesele noastre cele mai bune. Putem să-l privim pe Saturn ca pe „ceea ce ne limitează”, sau ca pe acela care ne ajută să discernem care este zona noastră de geniu și ce putem realiza în mod realist. Fără Saturn, am trăi într-o stare continuă de Jupiter, unde există oportunități peste tot, unde există întotdeauna „cel mai bun lucru”…, dar în care nu realizăm nimic pentru că nu ne angajăm în nicio acțiune concretă.

La nivel personal, ”uciderea” tatălui înseamnă uciderea acelei versiuni a noastre care este depășită și care nu mai servește intereselor noastre. Există întotdeauna o modalitate mai eficientă, mai productivă, mai „adultă” de a ne trăi viața. Nu tatăl/autoritatea trebuie ucis – ci acea parte din noi care încă se comportă ca un copil.

De la Pluto în Capricorn la Pluto în Vărsător

„Ai avut întotdeauna libertatea draga mea, trebuia doar să o înveți singură” este o replică din Vrăjitorul din Oz. La fel ca la Dorothy, nu este suficient să te gândești la aceste concepte. Trebuie să le trăim și să le întruchipăm. Uranus (conducătorul Vărsătorului) îl urmează pe Saturn (conducătorul Capricornului). Dacă nu învățăm cum să devenim autonomi, nu putem fi liberi. Nu există comenzi rapide pentru integrarea lui Pluto în Capricorn. Nu ne mai putem baza pe părinte, antrenor, manager sau politician să ne spună cum să ne trăim viața. Nu mai putem învinovăți părintele, antrenorul, managerul sau politicianul pentru ceea ce merge prost în viața noastră.

Ceea ce vrea Pluto în Capricorn de la noi este să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră. Să ne asumăm responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor noastre. Atunci devenim adulți. Părinții și copiii sunt limitați și legați de rolurile de părinte copil și de regulile lor inerente. Adulții sunt liberi.

Iată câteva întrebări de autoreflecție care să vă ajute să navigați în ultima etapă a tranzitului Pluto în Capricorn și să te pregătești pentru Pluto în Vărsător:

1. Fă o listă cu oamenii pe care i-ai admirat inițial – prieteni, mentori, ghizi, celebrități, politicieni – și de care ai fost dezamăgiți mai târziu. Poți identifica teme comune?

2. Amintește-ți când ai suferit un eșec major (de exemplu, ai pierdut un loc de muncă, ai dat faliment, ai avut o lovitură de reputație, ai fost exclus dintr-un grup sau comunitate etc.). Când te uiți în urmă, poți vedea cum unele dintre acțiunile tale anterioare au condus la acel rezultat? Ce ai face diferit?

3. Care este cel mai important lucru pe care vrei să-l obții? Dar tu și viața ta trebuie să se schimbe pentru a ajunge acolo?

sursa: AstroButterfly.com, chaninicholas.com

foto: Depositphotos.com

Citeste continuarea: 1 2