Cum deosebești mierea naturală de cea falsificată? Ce verifici pe etichetă și ce teste nu sunt de încredere
2. Verifică denumirea produsului și informațiile despre producător
Pe etichetă trebuie să poți identifica produsul comercializat și operatorul alimentar responsabil. Verifică denumirea, cantitatea netă, data durabilității minimale, lotul și datele firmei responsabile pentru introducerea produsului pe piață, potrivit cerințelor aplicabile. Lotul este important pentru trasabilitate. Dacă autoritățile identifică o problemă, acesta permite identificarea produselor vizate.
Fii atent și la denumirea exactă. Un produs prezentat drept „preparat cu miere”, „sirop cu aromă de miere” sau „cremă cu miere” poate conține și alte ingrediente, conform rețetei sale. Acest lucru nu înseamnă automat că producătorul încearcă să te înșele. Important este ca produsul să fie denumit și etichetat corect. În schimb, dacă un produs este vândut simplu ca „miere”, el trebuie să respecte definiția legală a mierii, fără adaosuri nepermise.
În cazul cumpărăturilor directe de la un apicultor, întreabă de unde provine mierea, când a fost recoltată și cine o produce. Un vânzător care îți poate explica proveniența și condițiile de comercializare oferă informații utile, deși acestea nu substituie testele de autenticitate.
Cand pot sa-i dau miere bebelusului?
3. Mierea naturală trebuie să se zaharisească?
Aceasta este probabil una dintre cele mai răspândite idei despre autenticitatea mierii. Răspunsul este că mierea naturală poate cristaliza, dar nu toate sortimentele cristalizează în același ritm. Cristalizarea este un proces fizic natural. Mierea conține în principal fructoză și glucoză, iar în anumite condiții glucoza poate forma cristale. Viteza procesului depinde de raportul dintre zaharuri, conținutul de apă, temperatura de depozitare și alți factori. De exemplu, mierea de rapiță cristalizează de regulă repede, în timp ce mierea de salcâm poate rămâne lichidă mult mai mult timp.
Așadar, afirmația „dacă mierea nu se zaharisește, este falsificată” este greșită. La fel de greșită este și ideea că orice miere cristalizată este obligatoriu autentică. Un produs adulterat poate avea, la rândul său, o consistență groasă sau poate forma cristale, în funcție de compoziție. Cristalizarea nu reprezintă un test sigur pentru identificarea falsificării.
4. Testul cu paharul cu apă: poți afla dacă mierea este naturală?
Probabil ai văzut filmulețe în care o linguriță de miere este pusă într-un pahar cu apă rece. Potrivit explicației populare, mierea naturală ar trebui să ajungă la fund fără să se dizolve imediat, în timp ce mierea falsificată s-ar împrăștia rapid. În realitate, felul în care mierea se comportă în apă este influențat de vâscozitate, temperatură, umiditate și compoziție. O miere mai densă se poate dizolva mai lent decât una fluidă, fără ca acest lucru să demonstreze că prima este autentică. Mai mult, unele siropuri concentrate pot avea proprietăți fizice asemănătoare mierii.
Prin urmare, testul cu apă nu poate confirma dacă mierea conține sau nu siropuri de zahăr adăugate. Poți observa diferențe de consistență, dar nu poți stabili autenticitatea produsului.
