Oamenii de stiinta incearca de multa vreme sa dea o explicatie rationala aparitiei stelei, pornind de la ideea ca a fost vorba despre un eveniment astronomic neobisnuit. In centrul noii ipoteze sa afla planeta Jupiter care, in urma cu 2000 de ani, a luat parte la o “intamplare” cereasca deosebita.
Mark Thompson, membru al Societatii Regale de Astronomie din Marea Britanie, crede ca istorisirea despre steaua care i-a calauzit pe magi spre locul nasterii lui Iisus Hristos ar avea la baza un eveniment ceresc rar, observat de astrologii vremii si intepretat de ei in concordanta cu conceptiile dominante in cultura respectiva.
Mark Thompson a utilizat consemnari istorice si simulari pe computer, pentru a deduce pozitia stelelor si a planetelor in jurul datei la care, prin traditie, se considera ca s-ar fi nascut Iisus.
Dupa afirmatiile lui, intre luna septembrie a anului 3 i. Hr. si luna mai a anului 2 i. Hr., au avut loc trei asa-numite conjunctii, ce au implicat planeta Jupiter si steaua Regulus: cele doua corpuri ceresti au trecut la mica distanta unul de celalalt.
Jupiter a depasit steaua Regulus, miscandu-se spre est, ca de obicei, insa, ulterior, a parut ca isi schimba directia, mergand spre vest, pentru ca apoi, printr-o noua schimbare (aparenta) de directie, sa se indrepte iar spre es, trecand, pentru a treia oara, pe langa Regulus.
Cele trei conjunctii (care au avut loc la 14 september 3 i. Hr., 17 februarie 2 i. Hr. and 8 mai 2 i. Hr.) s-a datorat unui fenomen numit miscare retrograda: schimbarea de directie (care este numai aparenta, fiind vazuta astfel de catre observatorii de pe pamant, deoarece, in realitate, planeta nu-si schimba traiectoria) a planetei Jupiter. Aparenta schimbare de directie se explica prin faptul ca planetele mai indepartate de Soare din sistemul nostru solar se rotesc in jurul Soarelui pe traiectorii mai lungi; ritmul miscarii de revolutie e mai lent, astfel incat Pamantul le depaseste, din cand in cand.
Unii cercetatori cred ca magii ar fi fost preoti zoroastrieni, renumiti pentru priceperea lor in astrologie (care, pe vremea aceea, nu era o stiinta distincta de astronomie). In traditia lor, Jupiter (cea mai mare planeta din sistemul nostru solar) era un "rege al planetelor", iar Regulus (cea mai stralucitoare stea din constelatia Leului), un "rege printre stele", astfel incat conjunctia repetata a acestor doi "regi" ai corpurilor ceresti ar fi putut fi interpretata ca o prevestire a nasterii unui nou si puternic rege pe Pamant.
Sursa: Telegraph
