Imi amintesc cu placere cum exact acum 6 ani ,domnisoara fiind si singura pe plan sentimental (dupa suferinte indelungate pe teme de relatii de cuplu) am intrat in jocul fetitei vecinei mele (care avea atunci vre-o 10ani) care imi tot spunea sa ii scriem o scrisoare lui Mos Neculai.Am zis DE CE NU?Mi-am pus mintea la nivelul copilariei ei si am facut fiecare cate o scrisoare care urma sa plece a doua zi la cutia unde strange Mosul scrisorile de la copii.Nu mai stiu ce continea lista ei dar in scrisoarea mea era scris asa:” Mosul sa stii ca am fost o fetita cuminte si nu vreau daruri alese, eu am nevoie de un suflet de barbat care sa ma inteleaga asa cum sunt si sa ma respecte si sa ma aprecieze si cu care sa imi intemeiez o familie”.Nu a fost o scrisoare formala caci am pus tot sufletul meu acolo si am vrut sa cred in povestea in care Mosul indeplineste toate dorintele.In plus citisem eu intr-o carte ca dorintele scrise pe hartie se materializeaza.Si…ce credeti!Pe 5 decembrie o prietena imi face cunostinta cu cel care peste 6 luni avea sa imi devina sot.E vorba despre acea perioada in care am reusit sa tin tot postul si in care ma rugam seara de seara catre Sf. Nectarie pentru acelasi lucru despre care ii scrisesem si lui Mos Neculai (pe mine chemandu-ma si Nicoleta si acest Sfant fiindu-mi si protector spiritual).
Si astazi in ajun de Sf. Neculai eu si sotul sarbatorim odata cu ziua mea si ziua in care ne-am cunoscut!
