Schimb de jucarii

    Luna ianuarie a venit si odata cu ea s-a scurs si timpul stabilit pentru schimbul de jucarii intre Matei si Dante. A fost frumos, a fost incantator dar, … ar mai merge o tura!

     Matei a fost incantat sa-si revada jucariile si, desi jucariile lui Dante au plecat dintre rafturile noastre, Matei inca mai povesteste despre butoaiele "cu benzina" – acele mici butoiase colorate pe care le foloseam la jocul "de-a vanzatorul si cumparatorul" si despre jocurile puzzle din lemn pe care le prefera in orice moment, cat si despre excavatorul la care surubarea zi de zi, neincetat. Probabil ca la urmatorul schimb de jucarii de la inceputul lunii februarie (am convenit tacit ca schimbul de jucarii dureaza o luna) vom include si cartile de povesti ale micutilor.

     Dante inca nu este pregatit se se desparta de figurinele Mickey Mouse. S-a atasat foarte mult de ele, desi nu este mare fun al desenelor cu aceste personaje, ii plac micutele personaje si le impartaseste zilnic impresiile lui.  Figurinele din Clubul lui Mickey Mouse sunt acelea pe care Matei le-a primit in dar de Delia cu ocazia primei ei excursii in Spania. Iar cartile cu Thomas le-a indragit pur si simplu pentru Maria obisnuia sa le citeasca din ele lui Dante si Matei! Fiecare dintre jucarii are o poveste, o incarcatura emotionala si poate copiii nostri simt acest lucru, dincolo de frumusetea jucariilor.

    Chiar am observat un fenomen la Dante: atasamentul mult mai  mare fata de obiecte sau hainute primite de la alti copii, fata de cele cumparate in mod expres pentru el. E mult mai atras de o bluzita si o imbraca cu mai mare placere daca ii spun ca este de la Vladut (mai mare decat el si care i-a cedat o multime de jucarii  si hainute, desigur prin intermediul mamicii lui, Dana).

    Cu jucariile e la fel; le accepta cu mai mare drag daca sunt oferite de micutul lui var, Bogdanel sau de Matei. Jucariile primite ii amintesc de acei copii, probabil, si au o insemnatate mai mare, mai ales daca s-au jucat candva impreuna cu jucariile respective.

     Am citit despre schimburile de jucarii organizate in Bucuresti de catre mamici prietene, dar si despre cele organizate in cadrul diferitelor asociatii implicate in viata copiilor din Romania. Fiecare copil vine cu cate o jucarie sau mai multe si pleaca acasa cu altele primite la schimbul de jucarii de la altii copii.

    In Botosani vara trecuta, cu ocazia zilei de 1 iunie, am vazut altceva dragut: copiii iesisera pe bulevardul de promenada cu jucariile lor care numai erau adecvate varstei pe care o aveau si le ofereau in schimbul catorva banuti (care erau donati in favoarea copiilor fara posibilitati) sau pentru alte jucarii noi.

    Aceasta activitate nu este ceva nou, ci ceva prezent intre mai toate mamicile, dar trebuie inteles ca este util, benefic si mai ales in favoare copiilor sa beneficieze de cat mai multe jucarii, noi, interesante, diferite, potrivite varstei si trebuie sa recunoastem ca oricat de mult ne-am dori, nu le putem cumpara toate jucariile din lume. Schimbul de jucarii ar rezolva aceasta problema, pe langa cea a spatiului de depozitare (zambim desigur), dar cred ca cel mai important ar fi sa intelegem ca micutii parteneri de joaca invata astfel sa socializeze, sa ofere si sa primeasca in viata lor noi parteneri de joaca, noi jucarii, iar noi, mamicile ne putem deschide inimile si sufletele spre noi prietenii. Lumea nu e decat o mare familie, un loc mare de joaca, numai adultii uita, din cand in cand, asta!

    Mi-as dori sa putem organiza si noi in orasul nostru ceva de genul asta chiar si numai de 1 iunie, in Braila – e un inceput, cine stie…poate cu timpul va deveni un obisnuit al vietilor noastre de copii si mame. Poate gasim mamici deschise pentru aceasta idee sau, mai mult decat atat, suntem deschise pentru orice alta idee in favoarea schimbului de jucarii. 

    In prezent schimbul de jucarii continua; jocurile puzzle ale lui Dante si ale lui Matei – in toate variantele posibile – si cuburile cu forme geometrice sunt la Delia. Despre Delia va putem spune ca este pasionata de Lego, iar Matei continua sa caute zilnic prin casa pe "A", adica jocul puzzle cu alfabetul, dar…mai are de asteptat pana la sfarsitul lunii. Dante e insa fericit ii are pe Mickey, pe Donald, Minnie si Goffy si nu credem ca le va ceda nici la urmatorul schimb de jucarii.

   Noi, cele trei mame – prietene am ales sa ne incurajam copii sa faca schimb de jucarii, sa invete sa ofere si sa accepte, sa indrageasca o jucarie, dar si sa se detaseze de ea in favoarea bucuriei unui alt copil.

  Sper ca schimbul de jucarii va capata  si alte nunate, proportii, nu doar fluxul du-te – vino al jucariilor micutilor nostri – Delia, Dante, Matei, insotit desigur de schimbul de carti intre noi mamicile: Mihaela, Delia si Maria. E nu doar un flux continuu de jucarii si carti, ci si un schimb de informatii, de emotii, de sentimente si trairi caci fiecare dintre noi memoram si descoperim la copiii nostri alte si alte modalitati noi de joc cu aceleasi jucarii.