Fiindca se apropie Ziua Indragostitilor, propun sa vorbim despre…dragoste!
Am fost o fata vesnic indragostita! Prima mea dragoste a fost in clasa intai. M-am indragostit de un baiat mai mare decat mine, Costel, si imi pastram iubirea secreta, pana cand a gasit mama o vedere cu doi indragostiti care se sarutau, pe spatele careia scia cu litere de tipar: Alexandra + Costel = LOVE! Taina mea fusese descoperita si de a tunci s-a si spulberat “dragostea”! Apoi, in clasa a doua m-am indragostit de profu’ de franceza, care era inalt, brunet si cu ochii verzi si pe care l-am serbit cu bomboane de cioolata de ziua mea doar ca sa-mi dea un pupic pe obraz si ca sa rosesc in fata clasei! Ehe….ce vremuri!
Adevarata mea poveste de dragoste a inceput in toamna anului 2003, cand ma pregateam sa incep clasa a XI-a.Pe durata vacantei lucram la un "butic" din comuna in care locuiam in perioada respectiva pentru a-mi putea strange bani de manuale. Acolo ma aflam si cand l-am vazut pentru prima oara pe cel ce avea sa-mi devina sot si tatal copilului meu: era o zi ploioasa si Florin (caci asa il cheama pe sotul meu) alerga prin ploaie ca a ajunga la magazin si sa-i cumpere acadele nepotului sau care petrecuse vacanta la bunici, la tara. Atunci s-a aprins scanteia, cel putin la mine. A urmat o seara la discoteca, un drum impreuna cu autobuzul in inghesuiala pana la Constanta si propunerea de a-mi gasi o gazda in oras. Cum nu a reusit sa-mi gaseasca gazda, si-a convins sora sa ma primeasca la ei. Atunci sageata lui Cupidon il lovise si pe el! Fiindca eram tineri, din nu mai stiu ce motive, ne-am despartit, dar fiindca soarta a vrut ca noi doi sa fim impreuna, cand ma pregateam sa incep anul doi la facultate, ne-am reintalnit si ne-am “reindragostit”. In cateva luni ne-am mutat impreuna si de atunci am trecut prin multe impreuna: ne-am distrat, ne-am certat, ne-am impacat, am fost la munte, m-a ajutat sa-mi termin facultatea, mi-a fost alaturi si la bine si la greu, iar acum, la 3 ani dupa casatorie mi-a facut cel mai frumos cadou pe care l-am primit in viata mea si care nu va putea fi depasit de nimic: fetita noastra de 13 luni, care se numeste Andra-Catalina si care ne uneste si mai mult. Ea e cea care ne insenineaza fiece zi si ne inmulteste zambetele!
Aceasta este povestea noastra de dragoste, poate ca nu pare una foarte speciala, poate nu are nimic iesit din comun, dar pentru noi este cea mai frumoasa si cea mai intensa poveste de dragoste traita vreodata!
Dar voi? Cum l-ati cunoscut pe cel care urma sa va devina sot? Care a fost povestea voastra?
Mi-ar placea sa citesc si alte povesti, aici, intre prietene si sa ma bucur si mai mult pentru sarbatoarea care ne ajuta sa ne amintim cat de indragostite suntem!
