Se intampla foarte des sa am dimineti nu tocmai reusite, sau seri pline de frustrari si nemultumiri. Ma tot gandesc ca iar a mai trecut o zi si ca n-am facut mare lucru, in afara de zeci de treburi in gospodarie, de ingrijit si supravegheat copilul, cumparaturi, in fine, cam tot ce e de facut intr-o casa. Sunt zile in care nici nu-mi vad capul de treaba, abia fac fata, si nu prea am timp de analize si retrospective; altadata, in timp ce mai curat un morcov, 🙂 ma gandesc ca mi-as fi dorit sa arate altfel ziua mea.
Azi parea sa am acelasi timp de ganduri… Insa la un moment dat s-a intamplat ceva. M-am uitat in sufragerie, in jurul meu: sotul meu vorbea, agitat, la telefon (cu un client care-l supara mereu); prin casa alerga intr-o mare verva baietelul nostru, repetand exasperant „mamamamamamamamamama”. Eu aveam calculatorul deschis, incercand sa termin un articol pentru site-ul unei foarte bune prietene. Exact in mijlocul acestui „tablou”, mi-am dat seama ca, de fapt, Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit vreodata de la viata. Mi-a dat o familie asa cum mi-am dorit-o, un sot (plin de defecte, asa cum imi place mie sa-l necajesc mai mereu:)) cu acele calitati importante pentru mine si pentru felul meu de a fi, un copil nu tocmai potolit, dar pe care sa-l simt din plin, caci ni l-am dorit foarte tare, cateva/cativa – nu multe, dar sincere – prietene/prieteni care mi-au fost mereu alaturi de-a lungul vremii, neconditionat. Si chiar daca de mai bine de un an sunt in concediu de maternitate, am avut parte si de o meserie mai mult decat palpitanta. As spune solicitanta de-a dreptul…:) Dar pe care am facut-o cu placere, pana la urma.
De fapt, Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit vreodata.
Ne da adesea ce ne dorim sau ce-i cerem, si dupa ce obtinem, vrem altele si altele. Si uitam ca, de fapt, tot ce e mai important avem deja.
