Va lasam in weekend cu emotiile minunate ale lui adrian34, asa cum si le-a exprimat in propriul blog deschis la sectiunea Blogul tau, unde ne-a povestit ce a trait la prima serbare a fetitei sale.
Va invitam si pe voi sa va deschideti blog sau sa continuati sa scrieti in blogul deja deschis de la sectiunea creata special pentru gandurile si emotiile voastre de parinte; sa povestiti, sa impartasiti cu ceilalti parinti experiente, ganduri, vise, trairi, impliniri, neimpliniri, ce va revolta, ce va bucura, ce va uimeste, ce va face sa savurati viata. Fiecare material poate ajunge in vitrina dar si in tragerea la sorti saptamanala a concursului acestei sectiuni.
Prima serbare a fetitei mele a fost anul trecut pe 15 iunie, la sfarsit de an. De dimineata ne-am pregatit sa fim alaturi de ea, i-am facut costumas de floare si i-am cumparat si costum national. A inceput serbarea, era foarte foarte frumos ce recitau copiii, dar caldura din clasa ne-a terminat cu zile. Pacat ca nu s-a facut in curtea caminului, era mult mai bine. Pe la jumatatea serbarii copilasii au recitat poezii si, in sfarsit, venise si randul printesicii noastre sa recite poezia. Era mica, abia i se auzea glasul de galagia din clasa, dar ne-am bucurat extrem de mult cand am auzit-o si bineinteles ca am aplaudat-o cu mare drag.
Dupa terminarea serbarii am mers impreuna cu ea si tati la cofetarie unde am servit-o pe printesica noastra cu o prajiturica si un suculet, pe urma am mers in parc, unde s-a distrat si jucat foarte frumos, iar noi radiam de fericire pe langa fetita noastra. Este sufletul nostru, ne incanta zi de zi cu zambetul ei dulce, iar cateodata, cand vine la noi si ne zice „te iubesc mami, te iubesc, tati, va iubesc pe amandoi!” simtim ca balamalele noastre sau inmuiat. Este singurul nostru copil si il iubim ca pe ochii din cap, incercam sa ii oferim clipa de clipa dragoste, atentie, alinare si tot ceea ce este necesar pentru ea, sa nu ii lipseasca. Este foarte ascultatoare.
Foto: Dragos Savu
