O nastere cu prelungiri

LA INCEPUT AM FOST DOAR NOI SI DRAGOSTEA NOASTRA <?xml:namespace prefix = o ns = „urn:schemas-microsoft-com:office:office” />

Ne-am cunoscut in urma cu 10 ani chiar de ziua indragostitilor: el timid si prea tacut , eu intepata si prea vorbareata (culmea e ca acum e invers). La inceput nu mi-a placut dar am continuat sa ne intalnim. Nici nu stiu cand am inceput sa ne iubim,dar dragostea a fost atat de adevarata si de profunda cum rar se intampla sa iubesti. Si dupa sase luni am hotarat sa ne unim destinele pentru totdeauna.Apoi ne-am dorit un copil care intarsia sa apara.am hotarat sa mergem la medic.si dupa trei luni de tratamente si monitorizari minunea s-a implinit. Eram atat de fericiti, aveam atatea visuri,atatea sperante.

Dar toate s-au spulberat intr-o zi…Eram in luna a treia si pina atunci sarcina fusese exemplara.Intr-o dimineata, cand sa-mi fac dus am observat ca au inceput sa-mi curga cheaguri de sange. Am inlemnit. Mi-am sunat sotul care a venit imediat acasa si am plecat repede la medic.Si culmea, doctorita mea era in concediu. Am mers la primul cabinet pe care l-am gasit deschis.

Verdictul a cazut peste mine ca un traznet:sarcina oprita in evolutie de circa 2 saptamani.M-a mutat imediat in camera de alaturi si m-a chiuretat.Nu-mi mai amintesc nici astazi daca m-a durut sau nu, nu-mi mai amintesc mai nimic din ce s-a intamplat, cred ca eram in stare de soc.Cand am iesit de acolo, sotul meu m-a luat de mana m-a privit in ochi si a inteles.

Am plans saptamani intregi, si am fost cat pe ce sa fac o cadere nervoasa atunci.Norocul meu a fost ca sotul meu m-a inteles si a stiut cum sa reactioneze, a fost alaturi de mine si m-a ajutat sa depasesc momentul.

Dupa un timp am hotarat sa incercam din nou.Timpul trecea si liniuta aceea incapatanata intarsia sa apara.A inceput apoi calvarul: anii de tratamente, de chinuri, de monitorizari, de mutilare a organismului, de sperante desarte. Am schimbat cativa medici, am ajuns chiar si la Bucuresti la Panait Sarbu, am incercat tratamente naturiste, dar fara nici un rezultat.

Ajunsesem sa ma urasc, nu ma mai ingrijeam ca altadata, ma ingrasasem cu 30 kg, si aproape ca incetasem sa mai sper.Nu suportam sa vad pe strada femeile insarcinate si mamicile cu bebelusi,eram atat de invidioasa, pe langa ele eu imi paream atat de defecta! Intr-o zi, obosita de atatea tratamente si sperante naruite, am decis sa ma opresc sis a ma resemnez.

Imi doream tare mult sa infiez un copil (de fapt facusem o obsesie din asta), dar sotul imi tot spunea sa mai asteptam.Trecusera deja zece ani, si nu mai visam ca voi mai avea vreodata propriul meu copil, sange din sangele meu.

SI APOI DUMNEZEU NE-A DARUIT CEL MAI FRUMOS CADOU DE CRACIUN DIN VIATA NOASTRA

Decembrie 2007.asteptam cu nerabdare sarbatorile.Si toata luna mi-a fost asa de rau!

Am tot da vina pe fiere, ca de la atata suparare si stress incepuse sa ma cam supere, insa sotul meu imi tot spunea:  de data asta sigur esti insarcinata!

N-am crezut nici macar cand mi-a intarziat cateva zile, ma imbatasem de prea multe ori cu apa chioara ca sa mai cred ca se poate intampla ceva.

Chiar in dimineata zilei de craciun sotul meu parca o luase razna, ma tot trimitea sa-mi cumpar test, iar eu incercam disperata sa-I explic ca n-as vrea sa-mi stric tocmai ziua de Craciun, dar cum n-a mai fost chip, ne-am imbracat si am plecat spre singura farmacie non stop din tot cartierul .Cine stie ce-o fi gandit despre noi saraca femeie cand eu c-o fata din aia de trageau cainii de mine si sotul vizibil nervos si nerabdator, ceream test de sarcina in dimineata zilei de Craciun.

Ne-am intors acasa, ne-am incuiat in baie si am facut testul.Cred ca am stat o ora langa el fara sa am curajul sa-l privesc.Intr-un tarziu, m-am hotarat sa ma uit.E greu de descris in cuvinte ce-am simtit in momentul in care am vazut cele doua liniute conturate atat de clar pe acel test.Apoi am iesit din baie si am izbucnit in plans.Plangeam in hohote si intr-o mana tineam testul.Sotul meu, care trecuse prin chinurile iadului cat am stat eu incuiata in baie, m-a luat in brate si a inceput si el sa planga, convins fiind ca si de data asta am dat gres.I-am aratat apoi testul si am plans amandoi asa imbratisati , ca doi copii.Ore intregi nu m-am putut opri din plans, erau lacrimi de fericire, erau lacrimile ce le stransesem de prea mult timp.
Dumnezeu facuse o minune, ne-a daruit cel mai frumos cadou de craciun pe care l-am fi putut dori vreodata.Acolo la mine in burtica, crestea un sambure de viata:puiutul nostrum scump , pe care ni-l orisem atat de mult.

Am simtit de la inceput ca va fi fetita, oricum n-ar fi contat, important era sa fie sanatos.Sarcina a decurs foarte bine.In primele patru luni am avut o usoara iminenta de avort, in fiecare dimineata aterizam direct cu capul in WC , mancam mai mult lactate, branzeturi, fructe, legume, eram certata rau cu carnea, numai cat o vedeam imi pierea foamea, iar greturile ma dadeau gata.Abia mai faceam fata la serviciu.

Din luna a cincea insa sarcina a devenit exemplara.Ma simteam in forma, faceam zilnic piata, ieseam la plimbare, faceam curatenie, faceam chiar si mancare , dup ace in primele luni facusem din sotul meu maestru bucatar
Si uite asa am ajuns la 40 saptamani si fetita mea nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se nasca

O NASTERE CU PRELUNGIRI

Chiar in ziua in care am implinit 40 de saptamani medical m-a chemat la control.Mi-am pregatit constiincioasa bagajelul, i-am dat sotului indicatiile de rigoare, am gatit jumatate de zi ca sa-I las consoartei mancare, sa aiba si pentru el si sa-mi aduca si mie la spital.Dimineata am plecat nerabdatoare spre spital, cu tot cu sotul din dotare, care-si luase liber, ca deh, doar odata-I naste sotia!

Intru in cabinet, ma urc frumos pe masa, ma controleaza si-mi zice: pai cred ca te trimit acasa ca ai un col inchis rau de tot , sin u cred ca sunt sanse sa nasti azi, dar hai mai intai sa incercam sa fortam putin , poate in noaptea asta se declanseaza ceva, ca tot sunt de garda Mamaaa si a urmat un control din ala de am vazut cai verzi pe pereti, simteam ca lesin nu alta.
M-am resemnat si am plecat acasa,urma sa revi n peste patru zile cand doctoral era iar de garda.si pina atunci nimic!Nici o durere, nici o contractie nici nimic
Sambata mi-am luat bagajul, fara nici un chef, convinsa ca si de data asta ma trimite inapoi acasa.A urmat controlul: col la fel de bine inchis ca acum patru zile, totusi te internez ca doar esti trecuta de termen si oricum trebuie sa nasti!Hai sa incercam s-o provocam!

Imi scrie biletul de internare si ma trimite la blocul de nasteri.Mamaaaaa imi zic, gata e groasa, astazi chiar nasc!Si eram asa fericita ca era sf alexandru in acea zi sip e fetita noastra urma sa o cheme Alexandra.
Mergem la internari,o asistenta imi face fisa, ma doteaza cu o camasa de noapte cica sterile, de fapt mie mi s-a parut superjegoasa, unde mai pui ca era plina de gauri , si ma conduce la blocul de nasteri.Imi sarut sotul si plec superincantata si pregatita pentru marea intalnire.Ajungem acolo si ma preda unei asistente care imi spune sa astept ca o sa vina cineva imediat.cred ca asteptam acolo mult si bine, noroc ca intre timp a aparut doctoral, a rugat o asistenta, sau moasa ce mai era, sa-mi faca un calciu sis a il anunte daca incep contractile.Ma trimite mai intai sa-mi faca clisma.Bag 5 lei in buzunar infirmierei care urma sa execute operatiunea, in speranta ca va fi blanda cu mine, si ce sa vezi, cum am atins-o la buzunar cum I s-a inseninat fata aia de muratura ba chiar bonus, a inceput sa ma puna la current cu preturile, adica cat se da la moasa, cat la medic, cat la neonatology si tot asa.Parca eram la supermarket cu preturile la vedere…

In fine m-am instalat in sala de nasteri, a venit asistenta si mi-a facut calciul , si m-am cuibarit cumintica in pat asteptand contractile.Din sala de alaturi se auzea o tipatipand(era in travaliu saraca) iar eu ma gandeam:mama mia asta e isterica rau, eu sub nici o forma n-am sa fac asa, o sa ma controlez!
Cred ca trecusera vreo trei ore fara sa se intample ceva si fara sa vina cineva sa ma intrebe de sanatate.Am inceput sa examinez curioasa sala:in afara de aerul conditionat si geamurile termopan totul era vechi si demodat, timpul isi pusese amprenta asupra locului.Totul era mancat de rugina, in aer plutea un iz de mucegai, paturile aveau vopseaua scorojita, lenjeriile rupte, varul curgea din tavan.Nu mai spun cum arata capra pe care se produceau nasterile:ruginita, hidoasa, invechita, amintea mai degraba de un film de groaza decat de o sala de nasteriMediu steril pe naiba, ca daca nasteai pe camp era mai steril de o mie de ori decat acolo.Pe jos cred ca nu se mai maturase de cateva zile bune, de spalat nici nu mai putea fi vorba, baia din camera nu avea lumina, apa curgea continuu in wc, iar robinetul chiuvetei din sala de nasteri picura incet,incet jucandu-se parca cu nervii mei.

M-am scuturat de parca ma trezisem dintr-un vis urat, hotarata sa fac abstractie de peisajul din jur Dar oare de ce dr nu maid a nici un semn de viata? Cobor din pat si merg sa caut o asistenta .O gasesc intr-un final servind cafeaua in fata televizorului si o intreb daca stie ceva de doctoral meu. a pai a sunat si a intrebat daca au inceput contractile, si revine cu un telefon mai tarziu  Tare eram curioasa sa stiu ce i-a raspuns doctorului din moment ce nu venise nimeni sa ma intrebe de sanatate dar m-am abtinut, am zis ca n-are rost sa-mi irosesc energia, mai bine o pastrez pentru momentul nasterii.Si m-am intors cuminte in camera mea asteptand.Ce asteptam nici eu nu stiam, stiam doar ca mi se facuse o foameee.
A venit intre timp si doctoral ma controleaza si imi spune dezamagit ca am colul la fel de inchis ca dimineata.Mai fac un calciu si iar astept.Mi-am dat seama ca n-o sa nasc in ziua aia.Spre seara medical a venit din nou si a hotarat ca mai incercam din nou luni.Mi-a facut un nospa si m-a trimis inapoi in sectie.

A doua zi, duminica, am stat ca pe ghimpi, tot asteptand o contractie ceva.Imi doream atat de mult sa nasc natural, si cu cat timpul trecea sin u se intampla nimic mi-era teama ca ajung la cezariana.
Luni dimineata cand a venit doctorul am luat-o de la capat:iar control, iar blocul de nastere, iar clisma, iar calciu, invatasem deja procedurade data asta avea sa fie putin diferit pentru ca aveam o colega de salon careia I se rupsese deja apa si avea contractii.si uite asa am asistat in ziua aceea si la o nastere in direct, care spre norocul meu, a fost incurajatoare, pentru ca durerile nu au fost de speriat si nasterea a fost relative usoara.Iar intalnirea mamicii cu puiutul ei a fost atat de emotionanta, incat nu m-am putut abtine si am plans in hohote.

Off si toata lumea venea si pleca numai eu nu mai nasteam.Doctorul a avut in ziua aia cateva operatii, a venit de doua ori la mine, apoi probabil ca a plecat acasa.Cand am vazut ca nu am nici o contractie nimic am cautat asistenta, si am intrebat-o daca mai stau acolo ca deja era ora 19 si eu eram nemancata de o sera in urma.si sa vezi surpriza cica numai medical de garda poate hotari asta in lipsa medicului meu. Bun zic, si care-I medical de garda?Poi stati sa vedeti ca nu stiu O iau de nebuna prin spital in camasa aia de forta si intr-un final aflu care-i medicul si il abordez.Dupa ce ma mustruluieste de nu se mai poate ca mi-am permis sa parasesc blocul de nasteri cu de la sine putere, ma duce inapoi, imi baga un control la mare sictir si ma trimite inapoi in sectie.
Mananc ca eram deja scursa de puteri si ma culc sperand ca a doua zi avea sa fie mai bine

NASTEREA MINUNII CE NE-A LUMINAT VIATA

Era cam pe la 22 cand am avut impresia ca am o contractie.Nu mi-am facut prea multe sperante , am adormit la loc, dar gluma se ingrosa.am inceput sa cronometrez :mai intai la 20 apoi la 15 minute, dupa o ora deja erau cam la 5 minute.Ma duc la camera de veghe si anunt medicul de garda.Ma controleaza imi spune ca am colul inchis si ma trimite inapoi .Durerile erau din ce in ce mai insuportabile, nici n-am mai reusit sa atipesc pina dimineata.Cum a venit medicul cum l-am abordat, m-a trimis la blocul de nasteri, mi-a facut calciu, mi-a pus o perfuzie darn u mi-a dat prea mari sperante , colul se incapatana sa ramana inchis.Timpul trecea si durerile erau tot mai puternice, pe la 11 s-a ingrosat gluma sic and aveam o contractie tipam de nu mai stiam de mine, atat de dureroase erau.Imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii, muscam dintr-o batista si plangeam efectiv de durere, si am zis ca o iau razna cand m-a controlat si mi-a spus: dilatatie 10,abia spre seara daca o fi sa nasti Pe la 13 dilatatia era 8 si atunci a hotarat sa-mi rupa apa:dureroasa operatiune!Tot atunci au hotarat sa-mi monitorizeze bataile inimii fatului.Mi s-a parut ciudat ca in momentul in care aveam o contractie bataile se opreau si a inceput sa mi se faca frica.Nu stiam prea bine ce inseamna asta, dar am intuit ca e ceva in neregula.

Am inceput sa am dureri crancene , pur si simplu urlam nu ma mai puteam controla.Medicul si-a inceiat tura, a venit sa ma vada,si m-a lasat in grija altcuiva.Pe la 14,30 am crezut ca vad iadul cu ochii, si am crezut ca n-o sa mai resist.In urma controlului dilatatie 5.Nu au trecut mai mult de 10- 15 minute, si am simtit o nevoie nebuna sa imping si o senzatie de parka as fi vrut sa fac treaba mare.Am strigat moasa, ii spun ca simt nevoia sa imping sic and imping simt ca iese copilul, iar ea incepe sa rada si-mi zice ca n-are cum ca abia am dilatatie 5 si sunt doar contractile de angajare.totusi ramane si imi zice sa imping cand am o contractie.Se inverzeste la fata si tipa isterica: chemati medicul ca naste, hai rapid pe capra, ca nasti in pat.Nu stiu cand am ajuns sus, a tipat o data la mine impinge, am icnit din toate puterile, mi-a spus sa ma relaxez, apoi iar  impinge , iar pe la jumatatea impinsului a tipat la mine stop opreste-te.Am inlemnit, am simtit atunci cum iese copilul, si de cand a zis stop pina am auzit primul scancet am avut impresia ca a trecut o vesnicie.Micuta mea a avut circulara de cordon, si la ocografe nu se vazuse nimic.dupa ce au curatat-o mi-a aratat-o si atunci tot universal meu s-a schimbat, tocmai traisem miracolul maternitatii, eram mama, eu eram cea care dadusem viata botului acesta de carne ce ma privea curios.Era copilul meu, cel mai frumos copil din lume, copilul care mi-l dorisem atat de mult.

L-au luat apoi si s-au apucat sa brodeze la mine.Credeam ca am scapat, chiar ma miram ca am nascut asa usor, dar gruel abia atunci incepea.Placenta se incapatana sa iasa, uterul meu era retrovers si ramasese agatata undeva intr-un coltisor.A urmat o scena tragicomica, a incercat mai intai doctoral sa o scoata, apoi moasa, apoi au chemat doctoral care era de garda, un tinerel slabut, si ii spune ia incearca mai si tu, ca ai mana mai mica, poate ai mai mult noroc .Ca in filmele cu prosti.Intr-un final iese si incapatanata de placenta, ma chiureteaza, si in final cusutul, care a fost floare la ureche pe langa scosul placentei.In concluzie a fost mai usor sa nasc un copil decat sa  nasc o placenta!

M-am intins pe pat extenuata, si, surpriza, dupa vreo 30 minute mi-au adus micuta care plangea jalnic si mi-au pus-o la san.Copilul meu a stiut de la bun inceput ce are de facut a papat putin si apoi s-a linistit.Dupa momentul nasterii acela a fost cel mai frumos moment din viata mea, abia atunci, am inceput de fapt sa traiesc.

Acum Alexandra Valentina, fetita noastra are doi ani si trei luni ,este o mare nazdravana si alaturi de ea invatam in fiecare zi sa devenim parinti,invatam sa iubim.