Intr-una din zilele trecute am suferit de o indigestie serioasa, care mi-a dat peste cap tot programul zilnic si m-a scos din rutina. Ziua incepuse bine, dar dupa ce am mancat micul dejun si am baut cafeaua au inceput simptomele: durere de cap, ameteala, durere de burta…In curand nici nu mai puteam sa vorbesc, pentru ca daca deschideam gura imi venea sa vars. Pana la urma, asta am si facut si ca sa ma „redresez” si sa pot sa am grija de fetita mea, care desi statea cu mama si incerca sa se joace linistita simtea ca ceva nu este in ordine, am inceput sa mananc niste clementine pe care le curatasem pentru ea, dar nu le mancase. Andra ma tot masura, ba cu coada ochiului, ba privindu-ma direct, in fata, dar cu o privire sfioasa, de parca se gandea ca a gresit ea cu ceva ca imi era mie rau, si dupa ce am mancat clementinele, banuiesc, a vazut ca ma simt mai bine, ca incep sa zambesc si sa fiu atenta si la ce facea ea. De aceea, a venit langa mine, mi s-a asezat in brate si mi-a intins castronul sa mai mananc niste fructe, sa-mi revin de tot, sa fiu iar mami, cea de inainte. Am ramas uimita, insa am zambit si i-am aratat ca acel castron era deja gol, fiindca eu mancasem toate fellile de fruct. Dar ea, ce sa vezi? S-a dat jos din pat, a luat si castronul cu ea, s-a dus la birou si a luat de pe acesta o punguta in care mai erau cateva clementine, s-a intors apoi la mine si mi le-a intins hotarata, impreuna cu castronul!!!Mesajul era cat se poate de simplu si de evident: „Mami, mai curata niste fructe, mananca-le si fa-te bine, fiindca vreau sa imi acorzi atentie, sa ma tii in brate si sa ne jucam impreuna!”…M-am conformat, am mancat toate fructele si in jumatate de ora dansam cu fetita mea grijulie in brate!
Sincer, am ramas impresionata de gestul fetitei mele, de grija pe care mi-a dovedit-o si de inteligenta demonstrata. Consider ca acest gest este o mica dovata de iubire, pe care multi adulti nu sunt capabili sa o ofere. De cele mai multe ori, cand spui cuiva ca te simti rau, te indeamna sa-ti faci un ceai si sa-l bei fierbinte, cu zeama de lamaie sau sa-ti faci o citronada cu sare de lamaie…in loc sa iti prepare persoana respectiva ceaiul sau citronada, fiindca tie deja iti este rau si nu mai esti in stare sa ti-l faci!…
M-a pus putin pe ganduri gestul fetitei mele: cum poate un copil de numai 1 an si 10 luni sa dea dovada de mai multa compasiune si grija decat un adult? Si raspunsul l-am formulat tot eu: acel gest „tradeaza” o mica parte din iubirea speciala care apare in momentul nasterii, acea iubire unica, ce se formeaza intre mama si copil, care este mai puternica decat oricare alta iubire si care nu poate fi influentata de nimic!
