Nu te teme de torticolis!

Sunt mamica unui baietel de sapte luni si o saptamana. Inainte de a implini o luna de viata am observat ca bebelusul are capul tesit pe partea stanga. Au urmat vizite la pediatru, care ne-a spus sa stam linistiti ca aceasta problema va disparea cand va creste creierul si pana la un an va avea un cap rotund. Totusi… ca parinti nu puteam sa ignoram si sa stam linistiti sa treaca lunile. Am intrebat o data, de 2 ori, de 10 ori. Acelasi raspuns. Am inceput sa mergem la neurologi, unii dintre ei avand acelasi raspuns pentru noi. Asa au trecut patru luni. Bebelusul nostru nu isi tinea bine capul la aceasta varsta. Cel putin asa mi se parea mie. Un medic ortoped l-a analizat aproape o ora si a ajuns la concluzia ca are torticolis (pe partea stanga, in limbaj mai simplu, avea capul inclinat spre stanga). O noapte de cosmar, gandindu-ne ce vom face. Acest medic ne-a spus toata teoria legata de torticolis, insa a omis un lucru important, desi am intrebat de cel putin 10 ori, ce putem face noi sa il tratam de torticolis, care netratat se poate rezolva abia la 2 ani, prin operatie. Nici gand sa ajungem acolo, ne framantam noi. Asa am cautat un alt medic ortoped. I-am cautat pe cei mai buni. Pe un colt de pat murdar,  la Spitalul Grigore Alexandrescu, l-a vazut un alt doctor renumit care a confirmat ca este torticolis si care ne-a spus ca nu este grav si cu cateva sedinte de kinetoterapie vom putea sa il vindecam noi acasa. Doar ca aceste sedinte aveau loc tot la spital, pe fuga. Nu am zabovit mult acolo. Am cautat, am tot cautat si asa am ajuns la micuta clinica Recover, unde, va spun cu toata sinceritatea, i-am intalnit pe cei mai faini specialisti. Intai, ne-a vazut domnul doctor Alexandru Thiery, care ne-a confirmat torticolisul, insa ne-a spus ca trebuie tratate in paralel, si plagiocefalia (capul tesit), dar si torticolisul. Apoi, ne-a vazut doamna doctor Simona Thiery, care l-a analizat timp de o ora si ne-a spus ce trebuie sa facem. Asa am ajuns la minunatele sedinte de kinetoterapie, pe care le facem din noiembrie 2010, de la varsta de 4 luni jumate, cu o intrerupere de sarbatori, timp de 2 saptamani, si cu o alta pauza de alte 2 saptamani in luna februarie, din cauza unei raceli. Nu s-a recuperat in totalitate si il vom duce la kinetoterapie cat putem de mult, deoarece gimnastica l-a facut extrem de agil pe baietelul nostru. Desi si-a tinut capul bine destul de tarziu, la patru luni si jumatate, s-a ridicat prima oara in picioare in ziua in care a facut 6 luni, iar de atunci numai in picioare sta in patutul-tarc, se plimba de jur-imprejurul lui, topaie toata ziua, sta bine in fund si ii plac la kineto cele mai grele exercitii. Cand il punem sa mearga pe jos, in jur de un minut, isi misca singur picioarele si face multi pasi, bineinteles sustinut de noi. Sfatul meu de mamica la inceput de drum este sa nu amanati vizita la kinetoterapie si sa nu asteptati sa se vindece de sine, pentru ca nu se va intampla acest lucru. Kinetoterapia este cel mai bun lucru pentru un bebelus, chiar si pentru unul sanatos.