Mamica singura

Cand m-am despartit de sotul meu , eram insarcinata in luna a doua .
Amandoi ne-am dorit acest copil , ne doream o fetita , o surioara pentru fetita noastra . Ne-am bucurat cand testul a iesit pozitiv , ne-am dus impreuna la spital , pentru analize…
Dar fericirea mi-a fost umbrita ….exista femei care iarta infidelitatea sotilor , eu nu….eu l-am gonit , i-am pus toate hainele in mijlocul casei , l-am lasat sa ia tot ce isi doreste…si a luat … Nu regret nici ca ne-am despartit , nici ca eram insarcinata .
Din acel moment nu a sunat nici macar odata sa ma intrebe daca am nevoie de ceva , sau sa ma intrebe cum evolueaza sarcina…eu l-am sunat din maternitate , i-am spus ca avem un baietel si trebuie sa ii facem certificatul de nastere ( era nevoie de buletinul lui) …nu a venit…Copilul a primit numele lui pentru ca eram casatoriti cand am ramas insarcinata . . .
In primul si al treilea weekend din luna , vine in fata blocului sa ii ia pe copii , vine sa-i aduca inapoi , ii suna in fiecare zi , le cumpara jucarii … Dar nu si pentru Nikolas.
Niciodata nu m-am gandit sa nu ii las pe copii sa mearga la el , sa nu vorbeasca cu el la telefon …si totusi , cum s-ar simti puiul meu sa isi vada fratii alergand in bratele tatalui dar el sa nu poata , ei sa primeasca jucarii , el nu…