Cu toate ca oamenii isi fac in general destul de rar analizele de sange (atunci cand se simt rau si sunt trimisi de medic la analize, fie cel de familie, fie un internist etc.), atunci cand si le fac, daca nu sunt internati intr-un spital, de multe ori nu mai merg cu rezultatele la medicul de familie pentru a fi interpretate.
O hemoleucograma uzuala (analizele uzuale de sange) poate oferi informatii foarte pretioase cu privire la starea de sanatate a unei persoane, mai ales daca aceasta analiza se face de doua ori pe an. Se poate urmari o patologie chiar si in evolutie, identificandu-se in cazul unor simptome dubioase momentul aparitiei dezechilibrelor in sange.
Pentru a fi mai convingatoare, am sa va exemplific cazul unui prieten, in varsta de 23 de ani. Acesta isi face de patru ori pe an analizele de sange si a reusit sa identifice debutul unei leucemii, astfel ca a inceput din timp tratamentul (avea dureri articulare nespecifice si sangerari nasale spontane). E adevarat ca a ajuns sa aiba leucemie, insa evolutia sa a fost una foarte buna si dupa un an de chin prin tot felul de spitale, astazi este declarat vindecat (a facut si transplantul de celule stem, sa nu intelegeti ca s-a vindecat ca prin minune, a urmat un tratament si un regim de viata foarte strict, insa toti cei cu leucemie fac acest lucru, fara insa a supravietui cu totii).
Am sa vorbesc in general despre ceea ce inseamna interpretarea unor analize de sange, insa orice valoare care apare mai mica ori mai mare fata de cele normale trebuie sa va ridice un semnal de alarma si sa va prezentati la medicul de familie. Interpretarea analizelor este foarte complexa, pentru ca fiecare valoare poate fi influentata direct sau indirect de alte elemente din sange care este posibil sa nu fie evaluate intr-o hemoleucograma uzuala.
Exista patologii care nu sunt evidentiate in analizele uzuale de sange si doar simptomatologia relatata de pacient induce medicului ideea de a cere analize specifice pentru identificarea acelor patologii. Chiar si anemiile pot sa nu apara in analizele uzuale, cu toate ca sunt evaluate caracterele globulelor rosii, iar aceste rezultate false se pot datora nivelului de hidratare al pacientului din ultimele ore, tocmai de aceea inainte de analize pacientii trebuie sa fie corect informati si sa li se explice importanta urmarii sfaturilor medicale.
Am sa detaliez mai jos care sunt cele mai importante aspecte ale analizelor de sange.
Numarul globulelor rosii (hematii, eritrocite)
Numaratoarea hematiilor se realizeaza la microscop folosind o picatura de sange (prelevata din deget sau din eprubeta ce contine sange venos) ce este intinsa pe o lama speciala, care se introduce sub microscop. O persoana specializata numara hematiile dintr-un centimetru cub de sange.
Valorile normale:
– barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
– femei = 3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
– copii (1-5 ani) = 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
Scaderea numarului de hematii sub valorile normale indica o anemie ale carei cauze sunt stabilite de medic. Pot fi false rezultate in acest sens pentru cei care au baut lichide inainte de prelevarea sangelui, astfel ca, avand un volum de lichid mai mare, hematiile s-au diluat in volumul sanguin si par mai putine decat normal, desi in realitate este posibil ca numarul lor sa fie normal. Cauzele anemiilor sunt foarte numeroase.
Cresterile numarului de hematii se intalnesc la cei deshidratati (cauzele deshidratarii sunt numeroase: diaree, transpiratii masive, varsaturi, insuficienta ingestiei de apa etc.) sau la cei care sufera de o boala rara numita poliglobulie. Aceasta boala se manifesta prin producerea in cantitati mai mari decat normal a hematiilor de maduva ososoasa hematogena (cea care produce celulele sangelui). La deshidratati este o falsa crestere a numarului de hematii, pentru ca scade volumul sanguin si acestea practic se concentreaza, rezultand mai multe la numaratoare.
Numarul hematiilor mai poate creste la cei care au nevoie de mai mult oxigen, cum sunt cei care traiesc la munte, sportivii sau fumatorii (acestora din urma le este blocata hemoglobina din hematii cu CO din tigari, astfel ca acele hematii nu mai preiau si cedeaza oxigen, organismul simte lipsa acestui gaz si compenseaza producand mai multe hematii).
Hematocritul
Acesta reprezinta procentul de hematii dintr-un volum de sange. Intr-un tub de sticla special se ia o cantitate din sangele recoltat din vena si se introduce la centrifuga. Aceasta se seteaza pe un numar fix de turatii, astfel incat in tubul cu sange sa se separe in straturi plasma, hematiile si apoi restul de celule si elemente ale sangelui. In felul acesta se masoara procentul de hematii continute intr-un volum de sange.
Valori normale:
– la barbati = 40-48%
– la femei = 36-42%
– la copii 2-15 ani = 36-39%.
Scaderea valorilor hematocritului se realizeaza in cazul anemiilor, sangerarilor recente si in cazul hiperhidratarii (cand s-au consumat multe lichide inainte de recoltarea sangelui).
Aceasta analiza ofera indicii in special privind tipul unei anemii. Spre exemplu, hematocritul poate fi normal sau usor marit, insa numarul de hematii sa fie sub valoarea normala. Cum se petrece aceasta? Ei bine, hematiile tinere sunt mai mari decat cele ajunse la maturitate, astfel ca volumul acestor hematii va fi mai mare decat al unor hematii mature egale ca numar. Acesta este cazul spre exemplu al unei anemii produse prin pierdere de sange, cand maduva a compensat lipsa de hematii producand altele noi, mai mari, insa eficacitatea acestora va fi maxima atunci cand vor fi mature.
Cresterea hematocritului se mai poate produce de asemenea in cazul deshidratarii (la cei care prezinta diaree, voma, febra, transpiratii abundente etc.) sau in cazul poliglobuliei.
Hemoglobina
Aceasta este probabil cea mai importanta substanta continuta in hematii, ea fiind responsabila de transportul gazelor in sange: preia oxigenul de la plamani si il cedeaza la nivel tisular, de unde preia CO2 rezultat in urma metabolismului celular si il transporta spre plamani, unde il cedeaza aerului continut de acestia, aer care urmeaza sa fie eliminat in timpul expirului.
Aceasta substanta leaga fierul pentru a deveni activa si este cea responsabila de culoarea rosie a sangelui.
Valori normale:
– la barbati = 13-16 g la 100 ml sange
– la femei = 11-15 g la 100 ml sange.
Scaderea cantitatii de hemoglobina sugereaza de obicei o anemie si interpretarea acestei scaderi trebuie obligatoriu asociata rezultatelor hematocritului, numarului de hematii si ale VSH-ului, precum si restului analizelor de sange. Scaderea hemoglobinei se poate datora fie scaderii continutului globulelor rosii in hemoglobina, fie reducerii numarului de globule rosii. Anemia are numeroase cauze si, cum am spus mai sus, trebuie atent detectate doar de un medic, nu de dumneavoastra. O anemie care pare banala poate ascunde cauze foarte grave, cum ar fi sangerari oculte datorita unui cancer ovarian spre exemplu sau de colon etc. (sangerari care, fiind in cantitate putina si rare, nu dau simptomatologie pacientului din cauza ca organismul se adapteaza. Astfel au fost gasite persoane cu hemoglobina 5-6 fara sa aiba o simptomatologie severa).
Cresterea hemoglobinei are in general aceleasi cauze ca si cresterea hematocritului sau a numarului de hematii.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
Aceasta este o analiza care inregistreaza viteza de sedimentare a hematiilor, de a se depune la fundul unui tub in care s-a introdus o cantitate din sangele recoltat caruia i s-a adaugat o substanta anticoagulanta. Un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple cu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore. Mai exact, cu cat creste inaltimea plasmei, cu atat viteza de sedimentare a hematiilor este mai mare.
Valori normale:
– la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
– la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
– la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Scaderi ale VSH-ului nu se inregistreaza de obicei, pentru ca patologiile legate de hematii produc cresterea VSH-ului.
Sunt foarte numeroase cauzele care pot duce la cresterea VSH-ului, chiar si in absenta unor simptome si doar medicul este in masura sa aleaga dintre sutele de cauze care este cea care a produs aceasta crestere.
De obicei VSH creste intr-o infectie acuta sau cronica, in afectarea functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani), in infectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in cancere etc. In urma depistarii cauzei de medic si dupa administrarea tratamentului adecvat, VSH-ul se repeta in urmatoarea saptamana pentru a se vedea daca valoarea acestuia a scazut, a ramas constanta sau chiar a crescut, semn de agravare.
VSH-ul poate creste si in conditii fiziologice, cum ar fi la femeile aflate la menstruatie (de aceea analizele de sange nu se fac in timpul sangerarilor menstruale), la gravide dupa a patra luna de gestatie, ori la persoanele mai in varsta. Exista de asemenea oameni care in mod constitutional au VSH-ul usor crescut si este important sa se cunoasca acest lucru, pentru ca altfel medicul va cauta la nesfarsit o cauza care nu exista.
Numarul de globule albe (leucocite)
Tehnica de numarare a globulelor albe este similara cu numaratoarea globulelor rosii, doar ca la microscop se vor numara leucocitele.
Valori normale:
– la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
– la copii (1-6 ani) = 4000-10.000 pe 1 mm cub.
Scaderea numarului de leucocite sub valorile normale se produce in cazul unor infectii grave, a unor infectii virale, in cazul celor care fac tratamente imunosupresoare (rolul acestora este de a scadea numarul globulelor albe, cum ar fi in leucemii, doar ca o doza putin mai mare poate scadea prea mult numarul acestor celule; de asemenea sunt imunosupresati intentionat si cei carora urmeaza sa li se faca un transplant, caz in care se urmareste chiar scaderea leucocitelor). Numarul acestora mai poate sa scada si in cazul unor anemii sau afectiuni ale maduvei osoase hematogene, cea care produce aceste celule si care, in cazul unor afectiuni, este posibil sa produca mai putine leucocite decat ar fi normal.
Cresterea numarului de leucocite se produce in general atunci cand organismul se confrunta cu o infectie si creste numarul globulelor rosii pentru ca acestea fagociteaza (mananca) microbii care au produs acea infectie. Practic cresterea leucocitelor este in general un mecanism de lupta a organismului. Din aceasta explicatie se deduce cu usurinta ca majoritatea infectiilor vor produce leucocitoza (cresterea numarului acestor celule). Totusi sunt si alte cazuri in care aceste celule sunt mai numeroase decat ar trebui, este vorba de bolile de maduva (leucemii spre exemplu, cand maduva produce exagerat aceste celule). Starile grave de infectie, septicemiile, peritonitele etc. produc o crestere importanta a numarului de globule albe.
Formula leucocitara
Aceasta ne ofera date privind subtipurile de celule albe, care sunt foarte importante in patologii, astfel ca variatii ale unui singur subtip celular ne poate duce cu gandul la o boala anume. Leucocitele sunt de mai multe feluri si acestea se pot diferentia in functie de forma si structura acestor celule precum si de afinitatea pe care o au pentru anumiti coloranti (cu care se coloreaza lamele la microscop, cum ar fi coloratia hemalaun-eozina).
Subtipurile de leucocite sunt: monocitele, limfocitele (cu o intensa implicare in cadrul sistemului imunitar) si granulocitele (neutrofile si eozinofile).
Monocitele – cresc de obicei in unele infectii virale sau boli ale sangelui.
Limfocitele – cresteri se intalnesc in bolile cronice, in bolile virale si bolile de sange. Scaderea numarului acestor celule sugereaza o depresare a sistemului imunitar.
Neutrofile – Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile infectioase acute, de obicei atunci cand creste si numarul de leucocite. Este important de stiut ca neutrofilele cresc in special in infectiile bacteriene, pentru ca in cele parazitare cresc eozinofilele. Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase cronice. Este o scadere relativa prin cresterea procentului altor tipuri de leucocite.
Eozinofile – cresc in special in infectiile parazitare si in bolile alergice.
Numaratoarea trombocitelor (plachetelor sanguine)
Trombocitele sunt cele mai mici elemente figurate ale sangelui, ele nefiind entitati celulare propriu-zise, ci rezultand din “spargerea” unor celule gigante (megacariocite) in maduva hematogena (sunt fragmente din aceste celule). Trombocitele sunt foarte importante in producerea hemostazei, adica orpirea sangerarii unor vase care, din diferite motive, s-au spart (pot fi leziuni accidentale sau spartgerea de capilare in urma unor lovituri – vanataile). A nu se confunda rolul hemostatic al trombocitelor cu coagularea sangelui, aceasta fiind un proces care se realizeaza in interiorul vaselor si are la baza existenta si functionarea in cascada a unor factori de coagulare.
In caz de hemoragie, aceste trombocite adera la nivelul leziunii vasului si ii creeaza un dop, oprind in felul acesta sangerarea. Mai tarziu acest dop plachetar se modifica si, in final, dupa refacerea peretelui vascular, este lizat de anumite substante din sange (trombiliza – distrugerea dopului de trombocite). In concluzie numarul plachetelor sanguine este de importanta chiar vitala, pentru ca daca sunt foarte scazute pot duce la pierderi masive de sange chiar si in leziuni minore (zgarieturi sau lovituri) – dopul plachetar nu se mai formeaza corect sau formarea lui dureaza prea mult timp. Tocmai din acest motiv interventiile chirurgicale la persoanele cu un numar foarte mic de trombocite sunt evitate.
Valori normale: 150 000-300 000/mm cubi.
Am lamurit mai sus ce se produce in urma scaderii numarului de trombicite (sangerari prelungite), insa in cazul cresterii acestora exista riscul ca trombocitele sa adere chiar in interiorul unui vas integru, formand trombi care impiedica circulatia sangelui in zona respectiva (spre exemplu un infarct miocardic din cauza obstruarii vaselor inimii, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale si alte tipuri de infarcte etc.).
In vederea stabilirii unor cauze care au perturbat starea de sanatate a unui pacient medicul poate indica efectuarea si altor analize, spre exemplu poate cere valorile transaminazelor, enzime care caracterizeaza in special functia hepatica.
Transaminazele
Doua transaminaze prezinta interes clinic.
ALT (alanin-aminotransferaza, TGP) este prezenta mai ales in ficat si rinichi(dializa). Nivelul sau creste in cazul distrugerii celulelor ficatului, mai ales in cazul unor hepatite virale, dar si in cazul altor afectiuni ale ficatului. Atentie, insa, o crestere a acestei enzime se poate produce si in cazul unui infarct miocardic.
AST (aspartat-aminotransferaza, TGO) se afla in principal in celulele ficatului, muschilor striati si in globulele rosii. Nivelul ei creste in caz de distrugere a celulelor ficatului, dar mai putin fata de ALT.
Dupa cum observati, interpretarea analizelor de sange este foarte complexa si v-am exemplificat mai sus cateva din multele cauze care pot duce la perturbarea valorilor sanguine normale. Sper sa constientizati ca orice valoare anormala a analizelor poate ascunde o patologie grava, astfel sa va determine sa mergeti la un medic pentru a face mai multe investigatii.
