In linistea camerei mele,mintea alearga hoinara printre miile de amintiri din viata mea…prima zi de scoala,primul sarut,prima atingere,prima iubire…o iubire pe care nu stiu drept daca chiar am trait-o,intrucat senzatia pe care ar fi trebuit sa o retraiesc in momentul de fata nu ma cuprinde…o iubire la care mereu am visat,dar care a ramas un ideal.Tind sa cred ca prima mea iubire v-a fi si ultima,iar alesul inimii mele v-a fi acela care ma va conduce la altar…poate parea putin demodat pentru societatea in care traim,dar eu ma visez in rochie de mireasa,nu la volanul unui Lamborghini. Zilele trecute am avut o discutie cu o foarte buna prietena, despre idealurile tinerilor din ziua de azi,pentru ca nu e un secret pentru nimeni ca fetele nu mai viseaza la un Fat-Frumos pe cal alb,ci mai degraba la un domn din Dorobanti intr-o masina de ultima generatie, iar baietii la o dama precum Bianca Dragusanu. E trist si dureros sa spun asta,dar nu putem omite acest mare adevar.Adevaratele valori ale acestei vieti apartin de domeniul trecutului…Oare cati dintre noi mai iubesc astazi cu adevarat?cati isi mai respecta juramintele depuse la Sfanta Taina a cununiei?prefer sa nu stiu asta, pentru ca ar fi inca un motiv in plus ca sa aleg celibatul in locul casatoriei…
