Era o dimineata frumoasa de vara, soarele stralucea inaca de la primele ore ale diminetii. Ne-am hotarat ca astazi sa petrecem timpul amandoua (eu si fiica mea Bia). Dup ace ne-am luat micul dejun am pus un plan de bataie, pentru intreaga zi. Ne-am stability ca pentru inceput sa mergem in parculet. Zis si facut , nu ne-a luat mult timp sa ne imbracam, si in mai putin de 15 minute eram si ajunse la locul de joaca. La acele ore ale diminetii , ora fiind 9.30, nu se auzea decat linistea dinaintea furtunii. Furtuna care avea sa vina odata cu umplerea parcului de copii de toate varstele insotii fie de bunici fie de mamicile, epuizate inca de la primele ore ale diminetii. Am stat in parc, Bianca s-a jucat si a alergat foarte mult, imprietenindu-se si cu alte doua fetite de varsta ei. Minunatii 5 anisori… Nici nu ne-am dat seama cat de repede a trecut timpul, facandu-se deja ora pranzului trebuia sa ajungem acasa, sa ne pregatim de un mic pui de somn. Insa in acel moment telefonul suna. Era prietena mea cea mai buna, care ne invita la la un loc de joaca undeva pe Insula Copiilor. Nu aveam ce face fiindca urechiusele dibace ale Biancai auzise discutia asa ca rugandu-ma si uitandu-se la mine cu ochisorii ei albastii, nu am mai avut alta cale dacat sa plecam la noua noastra destinatie. Am ajuns o ora mai tarziu, prietena mea era deja acolo. Dup ace am servit cateva aperitive si o cafeluta, ne-am asezat la o masuta iar copii se jucau la locul special amenajat pentru ei. Nici nu mi-am dat seama ca ora se facuse foarte tarzie. Si eram franta, dar Bianca cu o seninatate de copil, imi spuse. Mami mi-a placut tare mult ziua de azi, dar stii ceva? Putem merge acasa la Andi (baietelul cu care se jucase toata ziua), fiindca vrea sa imi arate colectia lui de masinute. Am ramas muta de uimire eu eram franta, iar fetita mea inca mai avea energie necesara pentru inca o zi de joaca.
