O alta dimineata linistita si verde de iunie isi facu loc printre ultimele umbre intunecate ale noptii ce disparea.M-am trezit devreme,insultator de devreme cum s-ar putea exprima cineva obisnuit sa leneveasca in pat la sfarsit de saptamana.Probabil putina lume ar da somnul odihnitor de la 5 dimineata pe o cana de cafea,o tigara si un pervaz rece de balcon.Eu m-am obisnuit a face acest lucru,la inceput fortata de imprejurari,mai apoi din curiozitate care in scurt timp s-a transformat in placere si rutina.Da,unele lucruri pot adauga rutinii si placerea.Daca stimabilul cititor v-a avea curiozitatea si curajul sa incerce sa prinda macar o data inceputul unei zile de vara,de la prima ora,cu siguranta nu v-a fi dezamagit.N-as putea cere naturii sa fie atat de perfecta in nici o alta parte a zilei.
Suntem in luna ce-i urmeaza lui iunie si diminetile gustate la ore mici sunt la fel.Doar eu si natura.Curand ni se alatura,timide la inceput,vrabii,randunele,o pereche de porumbei gri si cativa sticleti imbracati mereu in culori indraznete.Miroase a proaspat,a verde,a iarba uda.N-ar trebui sa fumez,ma simt un pic vinovata ca stric din perfectiunea unui inceput de zi.Curand vor incepe sa apara pe aleile din parc primii oameni grabiti sa ajunga la slujbe si dimineata se v-a transforma in zi,iar ziua are cu totul alt gust,alt miros,alta personalitate.
Daca as avea harul scrisului l-as dedica naturii.Dar cum nu il am,ma multumesc sa iau ceea ce imi ofera atat de generos in diminetile de vara si sa-i dau la schimb admiratia mea si promisiunea ,pe care o voi incalca probabil la un momendat,ca in fiecare maine voi fi aici,sprijinita de pervazul rece.
