Despre crizele de impotrivire la copii

„Copilul se impune opunandu-se”

Se pare ca s-a identificat faptul ca intre un an jumatate si patru ani multi copii au accese se furie destul de frecvent in asa fel in cat incep sa-i sperie pe parinti. Cand vad ca aceste crize se repeta, parintii incep sa se intrebe : „Cu ce am gresit in educatia copilului? / Oare il doare ceva? / Sa merg la medic? / Sa intreb un psiholog? / etc”.

Este bine de stiut ca aceste crize apar datorita unor frustrari si contrarieri pe care incep sa le simta micutii. Uneori simt ca sunt capabili sa faca un anumit lucru, dar nu reusesc sa-l faca si atunci izbucnesc. Adesea nu accepta ajutorul din partea adultului, dorind sa dea dovada ca eu sunt „mari”.
Faptul ca incepe sa se opuna este un semn de bine din punctul de vedere al dezvoltarii.

Cum este bine sa actionam in astfel de momente :
– va inarmati cu rabdare
– patrati o voce calma si hotarata. In caz contrar, jocul lui va fi sa va puna nervii la incercare.
– folositi cuvinte simple si propozitii cat mai scurte
– acordatii timp pentru a-si descarca energia
– puteti apela la ignorarea comportamentului (va vedeti mai departe de drum/activitate, incepeti sa cantati), la izolare (il trimiteti in camera lui, DAR ii amintiti ca poate reveni cand se calmeaza). Daca aceste metode accentueaza criza ar fi indicat sa se schimbe metoda.
– amintiti-va faptul ca in timpul unei crize, copilul isi pierde orice control emotional, nu mai aude nimic si izbucneste.
– fiti consecventi! nu cedati! – astfel va poate fi „prins ” un punct slab si va recurge la crize cand vrea ceva interzis
– cand simtiti ca o mare parte a furiei sale s-a epuizat, puteti sa-l ajutati (daca accepta) sa-i puna capat definitiv. Luati-l in brate, tineti-l o clipa lipit de d-voastra – de partea inimii daca este posibil (va amintesc ca 9 luni de zile copilul a ascultat bataile inimii d-voastre)
– daca a ales sa mearga in camera lui, amintiti-i ca poate sa vi se alature daca s-a calmat
– daca a facut gesturi violente in timpul crizei (a ranit pe cineva/ a spart ceva) ajutati-l sa repare fapta cerand iertare / participand la strangerea lucrurilor
– explicati-i ca are – la fel ca toata lumea- dreptul de a-si exprima mania , dar nu si pe cel de a distruge
– explicati-i ca ii intelegi supararea, dar gestul nu este frumos
– explicatii de ce sunt interzise anumite lucruri. In propozitii scurte si cuvinte simple, fara a recurge la minciuni explicatii pericolul la care se supune daca face un anumit lucru (daca trece pe rosu, daca pune mana pe cutit, daca il trage de par pe fratele, daca o musca pe sora, etc)\
– pastrati in permanenta o atitudine pozitiva in preazma copilului
– evitati certurile in preajma copilului
– anuntati cu ceva timpu inainte o schimbare („in 2 minute plecam acasa…incearca sa-ti iei la revedere de la copii” apoi „iti amintesc ca mai ai putin timp…” apoi explicandu-i, va indreptati spre casa. Fiti consecventi! nu va lasati induiosati de ochii dulci sau mocuta miloasa care cere prelungirea timpului…)
– nu reproduceti in fata lui comportamentul pe care doriti sa-l eliminati

Cum este bine sa NU actionam in astfel de momente :
– nu-l contrangeti. Daca recurgeti la contrarieri riscati sa accentuati urletele
– nu ridicati tonul
– nu rostiti prea multe cuvinte
– nu va lasati cuprins de o furie mai mare decat a lui! Amintiti-va ca atitudinea parintelui constituie intotdeauna un exemplu pentru copil.
– nu prelungiti niciodata un conflict
– nu amintiti de alte crize
– nu exagerati cu interdictiile, cu autoritatea, cu restrictiile
– nu promiteti ceva ce era interzis
– nu promiteti ceva de care nu va puteti tine de cuvant in speranta ca „nu tine minte”

Cum sa prevenim crizele de impotrivire :
– fiti consecventi (nu va lasati induiosati de mocutele care va incearca )
– daca credeti ca urmeaza o criza, incercati foarte rapid sa-i deturnati atentia spre ceva ce-l intereseaza :”uite un avion….unte un iepuras…l-ai vazut?”
– aratati-i ca-i intelegeti dorinta inainte de a refuza sa i-o satisfaceti : „ai dreptate, bomboanele acestea par delicioase, data viitoare din astea vom cumpara”
– recurgeti la negociare
– cereti-i opinia (usor dirijata)
– stabiliti de din-ainte activitatea/lucrurile cumparate/locurile vizitate

Observatie :
– daca copilul musca, trage de par, zgarie, puteti sa-i directionati atentia spre altceva sau sa-i modificati comportamentul : sa mangaiei sau sa sarute. Cea mai eficienta metoda educativa este cea a exemplului personal. Aratati-i ca gura poate fi folosita pentru a saruta, a manca, iar mana (daca zgarie) pentru a mangaia, pentru a se juca.
ex: anul trecut Maria se juca cu un copil din vecini…acel copil, cand avea chef s-o iubeasca pe Maria…o strangea tremurand si o musca…Maria urla speriata…acasa, a inceput si ea sa aplice comportamentul vazut la Darius… Eu i-am explicat ca doare ce face si ca as prefera sa ma „pupe”…de atunci…de cand il vedea pe Darius , cu teama ii striga : „Dasiu..puu-puu”…si Darius, surprins de modificare, se conforma…