Dermatita atopica la bebelusi

Dermatita atopică este o afecţiune inflamatorie cronică a tegumenului care este asociată frecvent cu astmul bronşic, rinita alergică sau conjuctivita alergică. Dermatita înseamnă ,,inflamaţia pielii’’, iar atopic face referinţă la bolile genetice. Boala are, deci, o determinare genetică, aşadar, dacă unul dintre părinţi suferă de una dintre bolile enumerate mai sus, este posibil ca bebeluşul dumneavoastră să facă dermatită atopică.
Boala se caracterizează prin prurit foarte puternic (mâncărimea pielii), inflamare, roşeaţă, uscarea pielii, fisurare, descuamare, cruste şi îngroşarea ei. Părţile afectate sunt faţa, braţele (uneori şi palmele sau coatele) şi pielea capului pe care apar cruste de culoarea galbenă. Pielea de la nivelul urechilor este afectată şi ea, iar erupţia predomină pe faţă şi pe frunte. Pielea devine uscată şi îşi pierde din elasticitate.
             Boala afectează fiecare copil, însă gradul de severitate diferă de la un copil la altul. Dermatita atopică debutează undeva pe la vârtsa de 6-12 săptămâni, dar 80% din aceste cazuri îşi revin în jurul vârstei de 18 luni. Boala afectează copiii din mediul urban şi tările dezvoltate, este mai frecventă la fetiţe şi nu este contagioasă.
Dermatita atopică este cea mai frecventă boală cutanată la copii, face parte din bolile ereditare nevindecabile, dar care pot fi ameliorate.
           Erupţia trebuie să dispară în aproximativ 10 zile. În urma tratamentului, care va fi prescris doar de medicul dermatolog, pielea îşi va căpăta elasticitatea. Recăderile debutează cu piele inflamată, mâncărimi, apar şi primele veziccule umplute cu lichid. Aceste recăderi sunt favorizate de diaree, infecţii dentare sau rinofaringite.
Starea generală a bebeluşului este foarte bună, dar, în această perioadă, copilul trebuie protejat împotriva virusului herpetic, deoarece apar complicaţii în caz de contaminare.

Factori care determină apariţia dermatitei atopice:
– factorii genetici: antecedentele familiare alergice se întâlnesc în 80% din cazuri.
–  factorii externi:- îmbrăcămintea bebeluşului trebuie să fie doar din bumbac;
– baia copilului trebuie să fie scurtă, apa să nu fie mai caldă de 36˚, şampoanele şi săpunurile copilului vor fi înlocuite cu cele nedetergente, lichide cu proprietăţi antiseptice. După baie, pe piele se recomandă a se aplica un unguent care are propietatea de a nu usca pielea;
– hainele copilului trebuie să fie spălate doar cu detergent special pentru copii fără a se mai aplica balsam;
– trebuie evitate parfumurile şi substanţele de curăţare care conţin alcool;
– factorii  interni:– stres, nervozitate;
– factori alimentari: laptele de vacă, ouăle, peste, fructele de mare, arahide, soia, grâu, alune, nuci, roşii, cereale, ciocolată, mierea, gălbenuşul de ou, bananele, zmeura, kiwi, căpşunele sunt considerate a fi alimente alergenici şi trebuie eliminate din dieta copilului până când boala se ameliorează;
– factori de mediu:– poluare, frig, căldură, umiditate, puf, praf, apa de piscină cu dezinfectanţi, radiaţie;
– alţi factori: – fumul de ţigară, animalele de casă, acarienii, polenul, transpiraţia, praful din casă sau cel de pe jucările de pluş.
Tratament
În momentul în care medicul dermatolog vă va prescrie tratamentul acesta va ţine cont de vârsta copilului, locurile cutanate afectate şi în ce stadiu este boala şi cât de extinsă este.
Medicii recomandă ca tratamentul împotriva acestei boli să se facă încă din perioada de sarcină, deoarece dacă ambii părinţi au această boală, ea este transmisă la făt în 80% din cazuri.
Igiena şi alimentaţia adecvată sunt foarte importante şi la acestea se mai adaugă şi tratament medicamentos cu antihistaminice, cortizoni şi crème hidratante, în cazul în care boala este într-un stadiu mai avansat.
Soarele şi apa de mare amelioareză boala, însă dacă pielea copilului prezintă o infecţie bacteriană secundară trebuie evitat contactul cu nisipul.