„Defectele” de pronuntie la copii

„Copilul meu nu pronunta corect unele litere…”, „Copilul meu mananca litere…”, „Copilul meu se balbaie…”,”Copilul meu poceste unele consoane”,etc.
Aceste situatii sunt des intalnite in discutiile intre parinti.

Unii parinti se amuza , pe cand altii incep sa-si faca griji.
Unii parinti vor spune „lasa ca si eu am vorbit pocit si nu m-a dus mama la logoped si uite ca m-am corectat..”, altii nu vor cere ajutor specializat de teama ca se va rade pe seama lor „copilul meu nu este bolnav”,etc

Conteaza foarte mult sa stim cum sa abordam problema.

Ce e bine de stiut….
O pronuntie usor „defectuoasa” la varsta anteprescolara nu reprezinta o anormalitate.
Sa nu uitam ca limbajul este un mijloc de comunicare si cel mai important este ceea ce incearca copilul sa transmita decat modul in care o face. Daca il intrerupeti frecvent pentru a-l corecta , riscati sa-i creati impresia ca nu va intereseaza ce vrea sa va spuna.
Vorbirea

Ce e bine sa facem….
– sa-l ascultam
– sa-i vorbim corect
– sa vorbim rar si clar
– sa-l incurajam sa se exprime
– sa avem rabdare sa termine ideea
– sa-l punem sa povesteasca despre diverse situatii
– sa va jucati cu cuvinte
– sa-l incurajam sa-si exprime starile
– sa-i acordam timp pentru a-l asculta
– sa-l invatati poezii (cateva versuri la inceput, apoi trepat treptat cresteti numarul)
– sa-i cititi povesti, intonand diverse personaje
– sa eliberati caile respiratorii (sa aibe nasul desfundat), gatul sa nu fie uscat

Ce NU e bine sa facem ….
– NU insistam sa repete cuvintele/sunetele „defectuoase” pana obtinem o pronuntie corecta
– NU-l descuram : „lasa ca nu stii/ ca nu poti…”
– NU radem de el, nu ne amuzam de „noile cuvinte”
– NU repetam greselile
– NU-l amenintam

Cand e necesar sa consultam un logoped?
Cele mai multe tulburari de vorbire dispar de la sine atunci cand copilului i se permite sa evolueze in mod firesc.
Ca nu pronunta corect un sunet sau ca inlocuieste un sunet cu altul, pana la varsta de cinci ani nu este cazul sa ne ingrijoreze prea tare, exceptie facand cazurile grave.
Uneori tulburarea cedeaza spontan, alteori se prelungeste.
Pronuntia se va ameliora de la sine, pe parcurs, prin antrenament si maturizare fiziologica.
Interventia terapeutica- logopedica isi face efectul dupa varsta de 3 ani (dar nu obligatoriu- in functie de maturitate). Daca este izolata, o tulburare de pronuntie are caracter benign; tratata, cedeaza usor.
Scopul terapiei logopedice este acela de a instrui o pronuntie corecta – prin mici jocuri de limbaj si prin exercitii progresive.

Preluare Anne Bacus