De ce hranirea stimei de sine este mai necesara decat apa

Stima de sine se refera la sentimentul propriei valori, adica la cat de valoros ma simt si am incredere in mine. Tocmai acest sentiment da valoare vietii noastre, lucrurilor pe care le facem si relatiilor cu cei din jur. In ceea ce-i priveste pe copii, ei isi construiesc stima de sine prin feedback-urile primite de la parinti. De multe ori insa reactiile nepotrivite ale noastre, ale parintilor, ii transforma pe copii in adulti timizi, lipsiti de initiativa si neincrezatori in fortele proprii.

 

 

Copiii isi construiesc stima de sine, in primul rand initial, prin feedback-ul direct al parintilor. Un prim pas in construirea stimei de sine a copilului il reprezinta intelegerea faptului ca este necesar sa fac o diferenta intre copil, ca persoana, si comportamentul lui. Intotdeauna rectia mea, ca parinte, va fi la adresa comportamentului si nu la cea a copilului.

 

O intrebare fundamentala pe care este necesar sa ne-o adresam noua insine este: ce anume din ceea ce facem noi in relatie cu copilul nostru il ajuta pe el, ce invata copilul din modul in care  ne comportam cu el, cu ce il ajuta reactiile si remarcile noastre?

 

Atentie sporita:  aici picam de multe ori in capcana, pentru ca reactiile pe care le avem ne ajuta de cele mai multe ori pe noi, nu pe copil.

 

De accea, daca nu reusesc sa-si creasca propria stima de sine, parintii nu vor reusi sa le-o construiasca nici copiilor, oricat de mult si-ar impune sa faca asta, pentru ca in momentele de criza nu vor fi in stare sa-si controleze frustrarile.

 

De asemenea, e important sa ne dam seama care sunt momentele in care noi, parintii, nu ne simtim confortabil in diferite situatii (implicit in relatie cu copilul), sa observam care sunt reactiile noastre in aceste situatii – ne enervam, tipam la copil, il umilim – si sa incercam sa gasim alte reactii cu care sa le inlocuim, pentru a sti cum sa reactionam data viitoare cand ne vom gasi intr-o astfel de situatie. Altfel, daca nu incercam sa gasim alte tipuri de reactii, situatiile stresante vor continua sa ne ia prin surprindere si le vom raspunde tot cu tipete si umiliri, desi avem cele mai bune intentii.

Este necesar intotdeauna sa ne asumam propriile reactii, sa ne dam seama ca ele nu sunt produse de nimeni altcineva in afara de noi si de mintea noastra.

 

Psihoterapeut Mirela Horumba
Fondatoarea programului „Parintii schimbarii”
www.mirelahorumba.ro