De cand am ramas insarcinata toate problemele de sanatate au disparut

 

Totul a inceput cand aveam doar 14 ani .Starea mea de sanatate a fost dramatica pe tot timpul liceului .Febra mare si dureri de cap pana la lesin. Medicii nu depistau ce am si faceam naveta saptamanal intre spital si scoala.corpul nu a mai rezistat si am intrat in coma ,o forma mai usoara,timp de o saptamana.atunci parintii m-au luat cu forta din spitalul judetean si m-au dus la spitalul “sf ioan “din Bucuresti.Aici aveau sa depisteze ca am o malformatie la rinichi.Aveam 3 rinichi de fapt dar care nu puteau fi separati.Pentru ca nu puteau sa ma opereze a urmat o lista de interdictii printre  care si “ sa nasti o singura data prin cezariana”.Timpul a trecut  si dupa ce m-am casatorit am visat tot timpul la un ingeras in viata noastra.Viata era un puzzle din care lipsea o piesa importanta.Stiam ca va urma o perioada grea pentru ca rinichii nu suportau greutatea unei sarcini.Dar trebuia sa completam acest puzzle al fericirii depline,aveam o sarcina a continuitatii pe pamant de indeplinit.

Intr-o zi din preajma sarbatorilor de iarna un butoi cu varza imi tot facea cu ochiul.Imi venea sa vars ,credeam ca am  cevala stomac si totusi ceva ma indruma spre o farmacie,de unde am achizitionat si primul test de sarcina.Eram singura in casa si tremuram de emotie.Nici nu am apucat sa ma dezmeticesc ca doua liniute grabite au dat semnalul “voi fi mamica!”Nu mai nimeream telefoanele sa anunt pe toata lumea.Si totusi primul este sotul pe care il sun si ii spun ca am 2 liniute .Nu prea a inteles”cum 2 liniute?unde?”,”vei fi tatic!”.Reactia lui a fost sa inceapa sa rada,de emotie,de teama,de fericire,toate sentimentele il navaleau.Fericirea a fost de nedescris cand am impartasit-o cu toata lumea.Iubesc florile,le cant,le vorbesc  sa infloreasca,iubesc viata, imi iubesc sotul cel care mi-a daruit linistea si pacea si parca totusi lipsea ceva din iubirea ce o aveam de daruit.multe clipe de fericire am petrecut impreuna cu sufletul pereche ce mi l-a dat dumnezeu dar in gradina noastra era nevoie de o floare mai speciala. ..

“un bulb de crin” crestea in pantecele meu

Si a aparut.pe 6 decembrie un sambure a inceput sa creasca  in pantecele meu.Din prima clipa am stiut ca va fi fetita dar pana la realitate am gandit tot felul de nume pentru copilul nostru.In suflet domnea o teama si se furisau tot felul de intrebari.Dar cum toata lumea are un inger pazitor al meu a fost prezent clipa de clipa.Toate analizele erau bune,copilul crestea foarte bine,durerile disparusera de multa vreme…ce sa mai:era un vis!si cele 9 luni s-au scurs fara probleme.m-am simtit mai vbine ca oricand.samburele meu de fericire avea sa devina si remediul meu.

 floricica mult asteptata

27 iulie,cezariana programata, emotii puternice ora 14 si 10 minute un ingeras zboara pe holul maternitatii din buzau.soacra,finii si sotul se intreaba daca o fi a lor?Atunci infirmiera ii spune sotului ca se numeste stroe.Era a lor,a tuturor celor care o asteptau cu nerabdare.soarele stralucea atat de tare incat razele lui luminau chipul ingerasului  .A scancit putin sa ii salute si spoi a adormit.

Nu credeam vreodata sa vad sotul lacrimand.Este o fire mai puternica si se lasa greu emotionat.Dar ca orice om are si o slabiciune si au fost cuvintele:”este fetita noastra”.Era partas la o minune.

Floricica mea se numeste Crina.Este o floare care iti raspunde cu un zambet.

Vesela,energica tot timpul cu zambetul pe buze ,vorbeste pe limba ei , canta si danseaza.Este o incantare sa cresti o asemenea minunatie de copil,sa-i urmaresti clipa de clipa miscarile pentru ca tot timpul vine cu ceva nou.

Ne mangaie cu petalele ei

Isi deschide petalele sa te imbratiseze si sa te incante cu surasul ei .Se alinta,se gangureste,sta nemiscata cand este pupata ,adoarme pe burtica sotului,ca doar este taticul ei.Am intrat intr-o alta lume , lumea crinutului meu.In fiecare zi vizitam impreuna florile din ghiveci si le ingrijim.Se uita curioasa,nu stie ce fac dar ii plac.intinde mana sa le atinga si parca le da din stralucirea ochilor ei.

Ce ne mai putem dori?

Nu mai putem cere nimic de la viata pentru ca avem totul.Suntem niste parinti impliniti si ii multumim lui dumnezeu pentru cadoul pe care ni l-a daruit.Un cadou care de curand a implinit un an.

Amintiri intr-o cutie de pantofi transformata in talisman

Zilele trec,fetita creste si amintirile sentimentale raman in sufletul nostru dar orice lucru care a semnificat ceva pentru noi si poate fi pastrat le strangem cu drag  intr-o cutie .De la testul de sarcina pana la sosetele,suzeta,bratara din maternitate.Aceasta cutie va fi talismanul nostru acum dar si peste ani cand ne vom aminti cu drag aceste clipe de neuitat.

A fi parinte este un lucru nobil si trebuie tratat cum se cuvine: cu dragoste,intelepciune si daruire.