Pot sa ma consider o femeie fericita, chiar daca nu i-o spun prea des sotului meu. Ma ajuta la toate treburile casei. Nu exista la noi in casa asa ceva: daca esti femeie stai la bucatarie sau speli, calci, iar eu ca barbat fac treburile barbatesti. La noi in familie nu e deloc asa. De multe ori, eu bat cuie sau repar o usa, iar sotul meu spala sau calca sau face mancare. Si, credeti-ma, se descurca extraordinar de bine in bucatarie. E un bucatar excelent. De exemplu astazi: eu am facut curat, am spalat si am calcat, iar sotul meu a fost maestru-sef in bucatarie. Cu bebelusul, ne-am jucat cu randul. Ca de obicei, a fost sprinten si voios. La noi in familie nu exista reguli, ci facem totul dupa bunul simt. Aproape toate ne ies bine. Exista si momente de tensiune. Cine nu recunoaste acest lucru ori minte, ori in familia lor exista prea multa indiferenta. Am invatat multe in cei zece ani de cand il cunosc pe sotul meu. Am invatat cum sa facem lucrurile impreuna. Am invatat ce vrea celalalt, dar mai ales am invatat sa intreb ce ii place celui de langa mine. Iar ziua de maine, probabil, o sa-mi ofere o noua ocazie sa invat cum sa-l fac fericit pe cel care mi-a fost alaturi atata vreme si care-mi va fi alaturi mereu.
