Cand vine vorba de citit, se pare ca multi parinti se grabesc sa invete copilul sa citeasca. Inainte de cinci ani insa, acest lucru este si inutil, si stresant pentru copil.
Daca presezi copilul sa invete literele de la doi-trei ani (nu radeti, am vazut cazuri cu propriii mei ochi!), sa citeasca la patru ani, eventual sa si scrie, nu este doar inutil, ci si coplesitor, foarte obositor pentru micuti. Astfel, se poate naste o aversiune fata de citit.
Cercetarile asupra dezvoltarii creierului uman au aratat ca omul nu este capabil sa isi insuseasca cititul in jurul varstei de cinci ani. Asta nu inseamna ca nu are rost sa ii cumperi carti copilului pana la aceasta varsta, ba din contra – este foarte important sa pui cat mai devreme bazele dragostei pentru carte, pentru lectura. {i asta, de la varsta de bebelus.
A sadi dragostea pentru citit nu este o vorba goala sau o problema de lasat in seama gradinitei sau scolii. Este un proces. Acest proces nu urmareste, asa cum povesteam, a crea un cititor, un soricel de biblioteca de la varsta de trei ani, ci are ca scop formarea unui copil care sa stie cum sa isi imbogateasca viata cu ajutorul cartilor, cu ajutorul cititului.
Asa ca, inconjoara-ti copilul cu cartile potrivite si, treptat, el singur se va inconjura de ele si chiar va ajunge sa iti recomande anumite carti.
Ca in orice lectie de viata pe care vrem sa o invete copilul, conteaza exemplul personal: copilul unor parinti care citesc va citi!
Vrei sa ai un copil pregatit de scoala si dornic sa citeasca? Inseamna ca nu ai asteptat grupa pregatitoare ca sa ii dai imboldul.
Inseamna ca:
-
de foarte mic – de bebelus – i-ai citit macar de doua-trei ori pe saptamana din carticele, timp de 10-15 minute, povestioare scurte pentru varsta lui, i-ai cumparat carti de bebei, din plastic;
-
i-ai organizat deja in camera lui un raftulet sau chiar o minibiblioteca in care sa ii pui tu, si mai tarziu sa isi puna singur cartile lui, care nu trebuie sa stea amestecate printre jucarii, ci trebuie respectate si ingrijite asa cum se cuvine cartilor;
-
ai in masina, in geanta, carti din care sa ii poti citi copilului sau pe care sa le poata rasfoi cand este plictisit sau trebuie sa astepte mult timp intr-un loc;
-
nu doar ca i-ai citit povestioarele, ci ai si incercat sa gasesti similitudini intre personajele din carti si copilul tau sau cei din familia lui („uite, pisicuta asta bea laptic exact ca tine“);
-
cand a intrat la gradinita, i-ai cumparat carti adecvate drept recompensa, nu alte papusi sau masini;
-
ai inceput sa si intrebi copilul despre ceea ce i-ai citit (care sunt personajele, ce crede ca va urma, ce ar fi facut el in locul personajului etc.);
-
nu ascunzi cartea de povesti de frica sa nu fii pus sa-i citesti a 25-a oara nu stiu ce poveste, ci o citesti – ca un monument de rabdare! – si a 26-a oara, stiind ca dorinta de repetare a copilului este un important stadiu in evolutia sa;
-
pe la patru-cinci ani, ai inceput sa ii arati deja literele mari de tipar si sa spui cuvinte care incep cu acea litera – M, de la metrou, N, de la nas;
-
l-ai lasat sa se prefaca a-ti citi din cartile de povesti din care i-ai citit si tu pana acum;
-
e deja mare, la grupa mare, pregatitoare, si il ajuti deja consolidand jocurile didactice pe care le face la gradi cu doamna educatoare, ii citesti in continuare, in fiecare seara, si il incurajezi sa identifice literele din text;
-
a venit si ziua in care cel mic iti face surpriza de a putea citi singurel, asa ca ai mare grija pe ce carte pune mana – sa nu fie prea grea, text prea incarcat, ai grija sa aiba la indemana carti care sa ii dea satisfactie prin aspect, complexitate, continut;
-
joci jocuri cu cuvinte (gen scrabble, jocul literelor, taina literelor, alfabetul din piese tangram, care este un joc interdisciplinar…);
copilul te vede si pe tine citind!
